Am început pandemia cu tancurile în stradă, jaful general prin Unifarm și numărând cutele de pe geaca lui Vela. Am dus-o la apocalipsă în Vara Fiestei în Ițari, cu chiuituri și bucuria Lambadei Naționale. Astăzi avem două mari etichete lipite de frunte, ca banii dați lăutarilor: disoluția totală a statului român și studiu mondial de caz despre cum ratezi vaccinarea și numeri morții de covid.
Ne dorim o țară ca afară, dar total lipsită de reguli. Să avem prosperitatea și civilizația Occidentului, dar să sfidăm orice normă minimală de conduită morală și sanitară.
Vara pandemiei noastre a fost posibilă pentru că lumii politice i-au clănțănit dinții de frică. Riscăm astăzi să lăsăm țara în 2024 pe mâna populiștilor și extremiștilor deoarece, la modul cel mai laș cu putință, un premier decuplat de la realitate și luat de valul alegerilor interne a decretat că în România s-a abolit covidul. Ordonanță de Urgență cu articol unic: „de la 1 iunie, în țărișoară la noi să nu mai prindem picior de Sars-Cov-2!“.
Nu este un eșec, cel de azi, doar al clasei politice însă. Este un eșec fundamental al unei întregi societăți care, în loc să scoată la suprafață rațiune și cumpătare, a împroșcat conspirație și ură.
Trăim în țara în care ceea ce comunică Guvernul n-are nici valoarea unei cepe degerate. Una în care legile și regulile sunt bune doar ca să apară în Monitorul Oficial, noua Urzica umoristică a românilor.
Sigur, clasa politică e rea, e ticăloasă. Exact în aceeași măsură în care sunt și românii, ca oglindă fidelă a fibrei noastre naționale. Și la fel cum politica e înțesată de ticăloși, este înțesată și de oameni onești, în aceeași proporție în care există oamenii și în tabloul „Natura moartă cu covid“. Nu suntem toți cei din politică ticăloși, cum nici toți românii nu pot fi făcuți astfel.
Scoateți un picior în afara României cât încă se mai poate, în Europa. O să vedeți masca purtată corect, regulile de distanțare respectate și, mai ales, rate de 80-90% de populație vaccinată. Oameni disciplinați și premieri cărora nu le tremură izmenele atunci când semnează un decret prin care să aplice restricții și să oblige cetățenii să le respecte.
Am eșuat. Cu toții. Și-am ajuns obiect al curiozității, ca niște animale de la Zoo, pentru întreaga comunitate internațională din lumea civilizată după care tânjim și ai cărei membri pretindem uneori că suntem.
