De când s-o dat liber la dobândit terenuri strămoșești, actualmente ocupate de tot felul de instituții care nu se pot muta pe motiv de greutate, s-o înființat o agentură de profil, recte Agenția Domeniilor Statului, care are grijă, teoretic, să-i despăgubească pe cei ce cer moșteniri din vechime, cu parcele de valoare similară sau măcar aproximativă. Și cum la noi cineva trebuie să-și bage coada, treaba asta cu retrocedarea și compensarea poate să dea cu virgulă și rest, dacă și numai dacă … nu se mișcă din urechi sau nu se deschide portbagajul unde trebe. Numai că, mișcările din urechi uneori dau pe dinafară și aude cine nu trebuie, după care se lasă cu dureri de șale și concediu medical până se rezolvă treaba, cam ca la filiala ADS de la noi. Că un nene Drănicer, mai cu ochi rusești, adică kaki, o luat o tarla „să fie primit“ pe repede înainte și s-o declarat mulțumit, ca și madam Pricop, șefa filialei, care s-ar fi pomenit cu un cadou la vreme de seară sub forma unei parcele pe malul lacului Aroneanu. Acuma, cum s-ar fi dat cadoul e greu de stabilit, că nu-i de colea să cari câteva prăjini de cernoziom, singura capabilă să ne spuie cum, pare a fi madam Carmen Damian, căreia, din ce știm noi, nu i-ar place usturoiul, pe motiv că-i chinezesc, dar asta nu-i treaba noastră.
Aurică P.
