Na, că s-a urnit legea autostrăzii Iași-Tg. Mureș, aceasta fiind votată în plenul Camerei deputaților cu o majoritate consistentă, spre dezamăgirea parlamentarilor de Bacău și a câtorva de la noi.
Se spune în cele oficiale, că după promulgare, în termen de 30 de zile se începe „autostrada documentelor“, trebuind arse mai multe etape până la primul asfalt.
Cu toate acestea, cei de la ministerul transporturilor, care conform legii ar trebui să gestioneze acest proiect, lucrează cu aprindere la o analiză (și cu Ana și cu Liza) care ar lua în calcul și varianta propusă prin Bacău, la paritate cu A8-ul care a devenit un must-have pentru regiunea moldavă, dacă vrea să iasă din marasmul economic.
Deci ar mai trebui să avem oarece emoții, ca nu cumva să se sucească executivul și să ne trezim că ne pune să mergem la Tg. Mureș prin Bacău. Dar să admitem că nu asta e marea emoție.
Marile emoții sunt la cei ce au avut inspirația să se pună de-a curmezișul acestei legi. Doamna Camelia Gavrilă, domnii deputați Câtea și Axinte sunt nominalizații la „zmeura de aur“, iar câștigătoare certă pare a fi doamna Gavrilă.
Momentul este total nepotrivit pentru cariera sa politică începută din centru dreapta și virată, fără acordare de prioritate, spre centru stânga.
Social media i-a publicat poza oficială, ca un lider anti-autostradă și comentariile au început să curgă gârlă, mare parte din ele fiind din registrul Peluzei Sud.
La îngroșarea glumei, a apărut într-un ziar on line de trafic o dezmințire, care se vedea de la o poștă că e o comandă și-n care doamna a încercat să se disculpe.
La fel au făcut și ceilați doi domni, dar se pare că au uitat că cine se scuză, se acuză, adică au mai dat o dată cu bâta-n baltă, ca să mai sară niște stropi.
Axinte pomenea la un moment dat că nu a știut ce se votează și … s-a trezit votând din reflex, mai cu seamă că inițiativa vine de la echipa adversă.
Recunosc că altă scuză mai cretină n-am auzit. O zicere de forma – a votat altcineva în locul meu – sau – eram teribil de obosit și am încurcat voturile, parcă erau mai digerabile decât neștiința. Lumea ar fi zis, vai, săracu’! Păi, e și normal cu atâtea drumuri, cu comisii cu alea, alea …
Dar așa, cam nasol. Și aici mă gândesc ce o să fie, când chipul distinșilor s-ar afla pe vreun afiș la europarlamentare ori, Doamne ferește, alături de cineva care aspiră la o carieră politică cât de cât onestă. E mâncat.
În fine, ceea ce va urma în peisajul politic din jurul doamnei Camelia o să fie și mai interesant. Aș pune rămășag că aproape toți candidații la alegerile următoare vor pune A8 în fruntea listei „ce am făcut“, fiecare pe câte o secțiune.
Unu că a votat pentru bani, altu că a mers la București, altu că dacă nu avea inițiativa, canci A8 și tot așa. Dar până atunci, am o nedumerire.
Cum mama dracului turcii fac kilometrul de autostradă cu un milion de dolari, adică 320 de km, cât e la noi, ar fi 320 de milioane și suma vehiculată recent pentru A8 este de 9 miliarde? De euro.
Ce-i drept a ieșit un nene și-a zis că e mai ieftină, cam la jumătate. Bun. Dar reiau întrebarea și pentru patru miliarde juma, că tot este de cinșpe ori mai scumpă decât la turci. A?
