Figura lui Cristobal Balenciaga transcende lumea modei şi cea haute couture, situându-se în profunzimea creaţiei artistice. Tehnica sa de curte, gama cromatică a desenelor şi măiestria execuţiilor denotă vaste cunoştinţe despre istoria artei şi despre mari creatori. care au contribuit la formarea bagajului său cultural. Pictorii Zurbarán, Velasquez, Goya, Sorolla, Zuloaga sau Juan Gris au lăsat anumite influenţe artistice şi estetice în opera lui Balenciaga.
Fiul unui pescar şi al unei croitorese, Balenciaga s-a născut în 1895 în Getaria, o mică localitate din Pais Vasco, Spania. De mic a visat să devină designer şi îşi petrecea multe ore desenând. La doar 13 ani copiază o ţinută vestimentară a marchizei din Casa Torres – mama viitoarei regine Fabiola de Belgia – ceea ce o determină pe aceasta să-l trimită la o şcoală de croitorie.
În 1917 deschide primul atelier în San Sebastian – locul preferat de aristocraţia vremii -, unde şi-a făcut un nume, care în anii ’30 avea deja un enorm prestigiu în Spania. Urmează alte ateliere în Madrid şi Barcelona, dar în 1936 începe războiul civil şi este forţat să se mute la Paris, unde deschide o casă de houte couture în bulevardul George al V–lea nr.10.
Devine un maestru în houte couture, expunând ceva nou în fiecare colecţie.
A lucrat întotdeauna în “formă obsesivă” în căutarea unui model feminin perfect şi elegant. Întrucât haina era pentru el casa corpului, considera că fiecare corp era diferit de celelalte, căutând perfecţiunea în creaţiile sale.
„Este un adevărat modist” spunea Coco Chanel. Din 1939 prezintă o linie cu umerii căzuţi şi şolduri rotunde, un stil ce anticipa new look-ul lui Dior.
Ceva mai târziu şi-a permis luxul de a reinventa silueta feminină cu modelele sale avangardiste: rochia sac, mâneca trei sferturi, fusta balon, talia înaltă, căderile în formă de tunică şi mâneca liliac, forme susţinute toate datorită “magistralei foarfece” şi a ornamentelor cu butoni mari.
Modelele sale nu erau niciodată frumoase, erau femei mature cu structuri corporale, fapt menit să arate clientelei că oricine poate să arate bine în hainele sale. Balenciaga s-a împotrivit idealului de frumuseţe promovat de revista Vogue sau Harper’s Bazaar, considerându-l nerealist. În reviste, ţinutele sale apăreau fără cap şi erau fotografiate din spate.
„Femeia trebuie să meargă într-o manieră naturală şi să nu se simtă nesigură”, spunea Balenciaga, care a fost întotdeauna fidel propunerilor lui de toc jos, fustă sub genunchi şi mânecă trei sferturi.
Inovator în privinţa ţesăturilor, în 1960, Balenciaga introduce ţesături grele, broderii complicate şi materiale în culori puternice. Brand-ul se remarcă prin gulere uşor distanţate de linia gâtului şi mânecile trei sferturi. Spre sfârşitul anilor ’60 când se simţea în aer libertinismul şi dorinţa de experimentare pe care îl aduce pret a porte-ul, lucrurile iau o altă direcţie, iar Balenciaga declară public: „Sunt dezgustat; pret a porte-ul este o mizerie şi prea mulţi oameni o preferă”.
Se retrage în 1968, ultima sa apariţie publică fiind la înmormântarea lui Coco Chanel în 1971. După un an, pe 23 martie1972 moare la Jávea, tot atât de discret cum şi-a trăit viaţa, terminând rochia de mireasă pentru Carmen Martínez Bordiú – nepoata lui Franco – care s-a căsătorit cu Ducele de Cadiz. Tot atunci reuşeşte să facă şi uniformele pentru stewardesele de la Air France.
Exemplu de profesionalism şi discreţie, Balenciaga a acordat un singur interviu, stând departe de reflectoare şi frivolităţile modei.
Colecţiile sale au fost expuse în cele mai prestigioase muzee din lume, iar în Getaria, oraşul său natal, în 2011 s-a inaugurat un muzeu ce-i poartă numele.
(Sursa: Epoch Times România)
