În secolul XXI, să crezi că Pământu-i plat ori ești prost, ori manipulat, ori cineva semnează în locul tău. M-am crucit s-aud că la noi sunt aproape 5000 de oameni care susțin cu tărie treaba asta, fiind înscriși în asociații specifice, ba mai au și niște plenare unde se combate strașnic și se întărește ideea că locuim pe o planeitate practic infinită, pentru că nimeni n-a găsit capătul lumii, de fiecare dată, cei ce au încercat au ajuns de unde au plecat.
Partea bună a lucrurilor, dacă putem vorbi de așa ceva, este că numărul tâmpiților parcă a scăzut în comparație cu procentele surprinzătoare ale partidului lui Diaconescu, obținute cu cele 100 de puncte de tristă amintire, cu un conținut care nu credeam să atragă o scară de bloc. Dar, am văzut ce a ieșit.
Partea prostă-i că procentele, mici cum sunt, mai persistă și ocupă spațiu. Să nu uităm că, pe spinarea voturilor PPDD de atunci s-au aburcat mai mulți actuali parlamentari, ce odată intrați în camere a fost doar o formalitate să alunece în alte bărci, în condițiile în care liderul lor a intrat la apă.
Miza viitoarelor alegeri pare a se contura tot pe lipsa de instrucție a votanților, că o să avem iar o platformă cu 100 de puncte pe la Cioloș și mare lucru dacă nu cumva mai apare una, mai scurtă, ca să nu obosească neuronul capului la lectură. Veți spune că USR este stindardul clasei de mijloc, educate, erudite, stabile.
Bun. Și cu imbecilul care compară un copil cu un laptop ce facem? Ăla ne spune verde-n față: ai stricat laptopul, îl arunci și iei altul. Ți s-a îmbolnăvit copilul, îl dai naibii și mai faci unul, în opinia lui între cele două substantive, laptop și copil fiind semn de egalitate absolută. Sigur te întrebi, cât de prost poți fi să afirmi așa ceva?
Ei, bine, foarte prost. Și aici nu vorbim de afecțiunea interioară, ci de mediul în care s-a format prostul. Dacă-i orfan, are o scuză, dar dacă are părinți contemporani, atunci unul din ei ar trebui să pună mâna pe-o lopată și să-i îndrepte șalele de la prea mult aplecat pe telefon. Ce câștigă un partid cu astfel de specimene? Culmea, notorietate.
Am putea zice că prostia este un rău necesar, eforturile prezente spre îndobitocire fiind astfel justificate. Se explică și reformele cocoșabile din educație, vidul educațional consecutiv diluării selecției la formele superioare de instrucție, ca să nu mai vorbim de calitatea dascălilor, unii dintre ei negăsind nici azi răspunsul la întrebarea ce caută acolo.
Ca de altfel și o seamă de alți tâmpiți, cu deosebirea că ei nu recurg la întrebarea asta, pentru că i-ar scoate din turnul de fildeș și-atunci începe deranjul. Aș putea reitera o idee mai veche, pentru acordarea dreptului la vot prin concurs, dar sunt convins că aș fi acoperit de marea masă cu drepturile omului, libertate, democrație etc.
Numai de bine,
Văru
