Călin Ciobotari
Una dintre cele mai citite cărți ale secolului XX, Micul prințajunge frecvent pe scenele de teatru. În repertoriile actuale, în teatrul românesc sunt peste zece montări ce pleacă din textul lui Exupéry pentru a vorbi publicului, prin diferite formule estetice, despre teme majore ce rămân etern actuale: cunoaștere de sine, empatie, prietenie. Micul Prinț nu se adresează doar copiilor ci, de fiecare dată când îl întâlnim, se reinsinuează în straturile de adâncime ale receptării noastre, acolo de unde ecourile copilăriei, ale jocului, ale descoperirii încă își fac auzite vibrațiile. Celebritatea textului și a personajului nu garantează automat succesul spectacolului. De-a lungul timpului am asistat la montări ce deraiau de la o întâlnire veritabilă, complicau inutil, actualizau forțat, subliniau excesiv de apăsat sau „predau” lecții într-un didacticism de-a dreptul disconfortant.
Dincolo de multitudinea de discuții de tip filologic pe care cartea lui Exupéry le subîntinde, cred că esența Micului Prinț este simplitatea, ea însăși o temă de nivel secund printre cele enumerate mai sus. Mai cred că astăzi, mai mult ca oricând, Micul Prinț așază în noi, în afara clasicelor învățăminte, și o nostalgie după ceva ce simțim că am pierdut, ceva ce se regăsește tot mai rar în lumea noastră tehnologizată, digitalizată, hibridizată: simplitatea. Este exact ceea ce îmi transmite în mod esențial spectacolul Sorinei Băleanu de la Teatrul pentru Copii și Tineret „Vasilache” Botoșani, o bijuterie vizuală, delicată, rafinată, pulsatilă, un fel de „planetă” teatrală în care locuiești pentru o oră experimentând felurite delectări sufletești, emoții, senzații, bucurii în cheie minoră…
Ea însăși semnatara dramaturgiei, Sorina practică o lectură suplă asupra textului original, esențializându-l, decupând unele cadre atunci când este cazul (se renunță la unele secvențe precum cea a bețivului), ba chiar operând unele modificări de fond (finalul nu mai are tragismul textului sursă). Toate aceste intervenții le face, însă, cu elegantă și tandră precizie, subordonându-se stilistic și ideatic poveștii pe care de aproape o sută de ani ne-o tot spune Exupéry. Dramaturgia nu doar că nu trădează proza, ci îi subliniază frumusețea, poeticitatea uneori frustă, alteori manifestă, asigurând conținut unor personaje precum Floarea, Vulpea, Împăratul fără supuși, Paznicul felinarului ș.a. și făcând din bucuria jocului punct culminant al fiecărei scene. Adusă la rampă și încredințată unor actori sensibili, această dramaturgie conduce către un spectacol-cristal, clar în toate articulațiile sale, cu irizări de emoții ce îl traversează ca o rețea sanguină.
O componentă importantă a Micului Prinț de la Botoșani ține de vizualitatea lui remarcabilă. Suntem în situația în care colaborarea regizor-scenograf este impecabilă, Gelu Rîșca probând, la rândul său, că a ajuns la un nivel înalt al artei pe care de atâția ani o practică. Scenografia se înscrie și ea într-o zonă a simplității rafinate: ni se arată o lume lipsită de unghiuri drepte, cu arcuiri și volute ce evocă spațiul cosmic și cu o structura centrală, rotativă, ce va deveni planetă-gazdă pentru neobișnuitele personaje pe care, în peregrinările sale, le va întâlni protagonistul. Materialul preferat este pânza, cu un tip de textură ce permite aranjamente cromatice ale luminii și intervenții video spectaculoase. Și la acest capitol, echilibrul este servit cu promptitudine. Bunul gust, măsura, proporția ajută la o concisă alternare a macro-cosmosului cu micro-cosmosurile în care suntem invitați. Sentimentul unui fundal infinit este mereu contrapunctat cu toposuri recognoscibile, tot așa cum personajele ne apar mereu într-o zodie a dublului, cu fațete stranii și, deopotrivă, familiare. Costumele sunt la rândul lor un spectacol, fie că vorbim despre vestimentația cu îndepărtate ecouri de operetă a Micului Prinț, fie de outfit-urile vulpii, ale florii, ale pilotului, ale regelui etc.
Uneori apelând la convenții teatrale (un întreg avion este credibil redus la o elice de lemn), alteori la construcții corporale la vedere (tronul regelui, spre exemplu, este un tron… corporal), uneori demarcând ferm spațiul scenic în raport cu spațiul publicului, alteori deschizându-l spre spectatori (poate un plus de interacțiune ar fi fost pe alocuri binevenit!), uneori propunând incursiuni în teatrul de umbre, alteori diluând realul în geografii stelare, Sorina Băleanu ține în mână spectacolul cu o siguranță și o maturitate neobișnuite pentru vârsta ei. Spre final, în una din cele mai emoționante scene, actorii ies din roluri, își spun pe nume și redevin, sub ochii noștri, copiii de altădată predați jocului și lipsei de griji. La aplauze, fiecare dintre ei va ieși alături de proiecția unei imagini reale cu el copil, soluție încântătoare pentru a împlini o altă temă, a timpului, jucată anterior prin dublarea de vârstă a pilotului.
În centrul spectacolului se află Adelina Cojocariu, al cărei fizic pare să fi fost anume făcut pentru acest rol. Adelinei îi reușește un rol de top pentru CV-ul ei artistic, un rol în care, fără risipă de mijloace, comprimă stări dintre cele mai diverse: de la entuziasm, la tristețe, de la singurătate la bucuriile fulgurante ale unor întâlniri de excepție, de la vulnerabilitate, la curiozitate și așa mai departe. Îți vine să iei acasă acest Mic Prinț și să îl ai aproape ori de câte ori îndoielile de adult (un accent aparte este pus de regie pe critica „oamenilor mari”) te îndepărtează de ceea ce este cu adevărat important. Cosmin Tanasă, Oana Asofiei, Andrei Iurescu, Andrei Bordianu, Renata Voloșcu, Pavel Petrași și Marius Rusu joacă asumat, foarte personal, cu o sensibilitate care te face să înțelegi că povestea îi conține nu doar ca personaje, ci și ca „civili”, într-una din acele atât de rare situații când arta și viața se îmbrățișează contopindu-se, confundându-se. E o echipă puternică și frumoasă pe care nu te mai saturi să o privești în scenă…
Teatrul pentru Copii și Tineret „Vasilache” Botoșani – Micul Prinț, de Antoine de Saint Exupéry. Dramaturgie și regie: Sorina Băleanu. Scenografie, videomapping și ecleraj: Gelu Rîșca. Coregrafie și efecte sonore: Victoria Bucun. Cu: Adelina Cojocariu, Cosmin Tanasă, Oana Asofiei, Andrei Iurescu, Andrei Bordianu, Renata Voloșcu, Pavel Petrași, Marius Rusu. Data vizionării: 13 ianuarie 2023.
