Vizita bine făcută la Iași a președintelui în exercițiu, în efortul de a suda încă un mandat la actualul, a trecut la fel ca și traseul inițiat în 2014, adică destul de tăcută, ca să nu spun, că și fără efect.
Cu toate astea au fost câteva elemente care ar trebui să dea de gândit, nu atât electoratului cât mai ales potențialilor candidați de la anu. În primul rând s-a conturat ceea ce s-a anticipat mai demult, că junele edil și proaspăt baron este un risc pentru orice formațiune serioasă care îl ia sub aripă.
Folosirea mezinului familiei în adăpostirea unei sume considerabile de o potențială amușinare a băieților de la trei litere, alături de bunuri imobile pasate la rudenii de gradul unu și doi nu au avut menirea să-l ridice în plan politic.
Și dacă doamna Dăncilă a zis-o clar – „acces denied“ în PSD, valurile debarcării în corabia liberală nu par să fie sub supervizarea zânelor bune, voci din Podu Roș fiind destul de energice împotriva intenției domnului Alexe de a-l adduce în fief pe antepomenitul edil. Și baron.
Pe de altă parte domnul Chirica nu are un sentiment prea confortabil la gândul că nu s-a pozat cu președintele care l-a refuzat pe soto voce – fără poze! – de-a rămas cu intenția în vânt, cam la fel ca și buchetul menit a fi dăruit distinsului oaspete. Putem admite că un refuz mai bine făcut ca ăsta, nici că se putea.
Revenind la vizită, discursul lui Herr Johannis nu s-a modificat. Am văzut că PSD ul este de vină pentru tot, inclusiv pentru toate cele făcute și nefăcute. Dacă se căsca o groapă-n Piața Unirii ori se împiedica în vreo bordură, vinovatul era cert – partidoiul. S-a produs un accident groaznic la Bălțați, pac, PSD este vinovat … Bun frate, am înțeles o data, de două ori … merge, dă culoare.
Dar să repeți aceeași placă la nesfârșit sună ori a încăpățânare, ori a schizofrenie. Dacă la prima se poate da vina pe semne zodiacale, astre și câte or mai fi, în a doua secvență lucrurile se complică, pentru că mai apar și alți actori, dar în umbra, care-i fac zicerile primului om din stat.
Mai mult, toată vina asta aruncată pe umerii unui singur partid nu dă bine, în condițiile în care există în memoria colectivă un binom USL la care au cuplat și Orban, și Johannis, și Blaga și alți potenți și care acum fac pe niznaiul. Asta pe față. Se mai poate adăuga și „curba de sacrificiu“ prin care s-a tăiat câte un sfert din simbriile și pensile celor contemporani cu Băsescu și foștii pedeliști, actualmente liberali de frunte.
Ideea că ar mai putea fi operate asemenea proceduri într-o potențială guvernare liberală, cam dă fiori, mai cu seamă că nici domnul Orban, potențialul premier, nu poate da garanții că nu se va recurge la o asemenea metodă.
Pe de altă parte, nu voi înțelege maniera asta de te prezenta în fața națiunii ca om de stat, care în mod normal este dedicat națiunii și nu unui partid, fapt ce mă duce cu gândul că avem un președinte ce funcționează cât este lăsat și zice ce trebuie zis.
Ș-atunci pentru ce să cultivi un model androgin cu ochelari de pilot USAIR FORCE , când avem de a face cu un executant fidel? Ce nevoie avem de așa ceva?
Ideea unui președinte chipeș și înțelept nu s-a concretizat și nici nu sunt șanse de așa ceva, dincolo de interfața nevorbită fiind un substrat destul de limitat și de acțiuni și de discurs, primul ales al patriei fiind și un subiect savuros de multe bancuri, care, până la urmă, sunt și ele un barometru al reprezentării sociale.
Vorba rară și ritmul tern al președintelui nu îmi inspiră încredere, ci o incapacitate, cam asemănătoare cu discursul lui Ciorbea, unde predicatul venea cam la o juma de oră după subiect.
Veți spune că vorba lungă -i sărăcia omului. Ok, dar vorba lentă nu-i moartea candidatului?
Numai de bine,
Văru
