Ioan Sarbu: „Nu exista sistem sanitar perfect”
Interviul realizat de 7IASI cu medicul Ioan Sarbu, specialist in chirurgie pediatrica la Spitalul de Copii Sf. Maria, isi propune sa scoata la lumina probleme concrete cu care se confrunta sistemul medical romanesc, asa cum sunt ele vazute din interior. Raspunsurile oferite de medicul Ioan Sarbu sunt sincere, lucide si ar trebui serios cantarite atat de cei care decid soarta medicinei in Romania cat si de pacienti ori familiile acestora.
- Care a fost momentul in care ati decis sa deveniti medic? De ce Chirurgie Pediatrica?
Nu pot defini un moment exact; provin dintr-o familie de medici, parintii mei fiind amandoi in domeniu; in anii 70, regula era ca proaspatul absolvent de Medicina sa fie repartizat intr-o zona rurala pentru primii ani din cariera; parintii mei asa s-au cunoscut: tineri medici, din colturi diferite ale tarii, repartizati intr-o comuna din judetul Neamt, Tibucani, in cadrul unui dispensar, cum i se spunea in acea vreme; era un fel de minispital de fapt, deoarece existau saloane pentru adulti, respectiv copii, sala de nasteri, ambulatoriu de medicina generala, pediatrie, stomatologie. Locuinta de serviciu a parintilor mei era in cadrul acelei institutii, ca atare prima parte a copilariei mi-am petrecut-o intr-un acel mediu medical. Pot spune ca alegerea profesiei a fost rezultatul factorului mediu probabil, a venit in mod natural, nu a fost nimic impus.
Inca din anii studentiei am fost atras de chirurgie; si probabil prin prisma faptului ca preocuparile mamei se indreptau catre segmental pediatric, in ultima perioada a pregatirii ca medic, odata cu studiul patologiei medico-chirurgicale la copil, mi-a fost clar ca asta vreau sa fac. Cert este ca acum, daca as fi pus sa aleg din nou, ar fi aceeasi optiune.
- Cum vede un medic tanar problemele cu care se confrunta sistemul medical din Romania?
Rezolvabile. Traim vremuri cu foarte multe probleme, in foarte multe domenii, daca nu cumva in toate. Iar lucrurile sunt interconectate: nu poti avea medicina performanta cu bani putini, pentru ca, oriunde in lume, medicina costa. Si costa mult. Fara discutii sistemul sanitar romanesc are multe minusuri, in aceeasi masura in care exista si plusuri. De altfel, nu exista sistem perfect; ganditi-va la cei care traiesc si lucreaza in strainatate si, cu toate minusurile sistemului medical romanesc, se intorc sa se trateze aici, acasa. Motivele sunt multiple, de la costuri exorbitante la programari peste luni, uneori ani de zile. Cred cu tarie ca mai avem inca ceea ce este mai important: personal de calitate; suntem deficitari pe alocuri in dotari, poate in conditiile sociale din spitale, dar avem esentialul pentru a putea relansa medicina romaneasca.
- Foarte multi medici aleg sa profeseze in strainatate. Ati avut vreodata acest gand? Dumneavostra de ce nu ati facut-o?
Evident. Am avut chiar ocazia sa petrec perioade variabile de timp in strainatate in cursul pregatirii mele, cea mai lunga fiind de aproape 5 luni. Este o chestiune personala: nu m-am putut desprinde si nu m-as fi putut adapta la statutul de strain in alta tara. Ceea ce calific drept un punct slab.
- Guvernul a majorat salariile cadrelor medicale. A rezolvat aceasta masura problemele din sistemul medical?
Nu, categoric nu. A rezolvat una dintre probleme, a creat altele, a lasat foarte multe altele nerezolvate. In mod evident insa, salariile in sistemul sanitar erau, pana nu de mult, inacceptabil de mici.
- Considerati ca medicii care lucreaza atat la stat cat si in privat se afla in conflict de interese? Avand in vedere majorarea salariilor credeti ca ar trebui interzis acest lucru?
Nu cred ca se poate pune in discutie aici conflictul de interese ca principiu general valabil; si nici nu vad o legatura cu majorarea salariilor. Consider ca s-a creat imaginea aceasta a medicilor si, in general, a personalului medical, ca fiind niste persoane carora nu le mai ajunge, se aduce mereu in discutie aspectul “atentiilor”, spagilor, spuneti-le cum doriti, ceea ce este nociv pentru toata lumea. Situatiile in care actul medical este conditionat trebuie categoric si drastic sanctionate; despre situatia in care pacientul doreste sa multumeasca medicului intr-o anumita forma pentru serviciile sale putem discuta; personal nu sunt adeptul acestei practici si cred ca nu ar trebui sa existe, dar trebuie sa stiti ca se intampla si in strainatate; iar daca ramane la nivel simbolic, nu vad nicio problema; altfel este alta discutie, dar si atunci trebuie sa avem in vedere ca sunt implicati doi: si cel ce primeste, dar si cel ce ofera; si poarta ambii aceeasi vina.
Medicina privata a aparut ca o necesitate si deserveste segmentul celor care nu doresc, din diverse motive, sa apeleze la serviciile publice. Atat timp cat medicul angajat in sistemul public nu conditioneaza si nu dirijeaza pacientul in privat, nu vad sa fie o problema. Altfel, asa cum spuneam anterior, trebuie sanctionat. Dar trebuie sa acceptam ca separarea stat / privat in medicina nu este regula in statele europene, dimpotriva, exista spitale in care aceeasi persoana ofera servicii medicale in aceeasi institutie in regim fara si cu ”plata”.
- Cat de dotat si cat de performant este spitalul Sfanta Maria?
Spitalul Sfanta Maria este performant prin prisma faptului ca acopera, cu mici exceptii, cam tot ce inseamna patologie medicala, chirurgicala si de recuperare a copilului; este pana la urma cel mai mare spital pentru copii din nord-estul Romaniei. Exista in cadrul spitalului servicii bine dotate, asa cum trebuie sa acceptam ca exista si servicii in care dotarea nu este cea mai performanta. Trebuie de asemenea sa acceptam ca nu beneficiaza de cele mai bune conditii sociale (spatii comune, spatii de cazare etc), dar acesta este un segment la care se lucreaza, existand discutii despre proiecte de reabilitare care urmeaza a intra in executie.
Asa cum spuneam anterior, punctul forte, inclusiv in spital in care profesez, este constituit de experienta si rodajul personalului, ceea ce, in cele mai multe situatii poate inclina balanta.
- Care este cea mai mare multumire din punct de vedere al cazurile rezolvate? Dar cea mai mare dezamagire?
Profesional vorbind, fac parte dintr-o echipa in care de la cel mai mic pana la cel mai mare suntem toti implicati si interesati sa facem lucrurile conform standardelor moderne, actuale. Asa se face ca in prezent putem sa ne mandrim cu o oferta variata de abordari chirurgicale in diverse patologii ale copilului, de la varsta de nou nascut pana la adolescent, incluzand chirurgie clasica sau minim invaziva, putandu-ne mandri cu anumite proceduri efectuate in premiera nationala sau exclusiv in centrul din Iasi. De asemenea, ne preocupa actualizarea permanenta a cunostintelor si diseminarea lor generatiilor mai tinere, prin organizarea de cursuri si manifestari stiintifice.
Cea mai mare dezamagire pentru mine? Spuneam anterior despre problemele din sistem care fara discutie exista, dar trebuie sa vorbim si despre problemele noastre ca oameni, ca populatie; si ma refer aici la educatie, capitol la care, am convingerea, ca stam din ce in ce mai prost. Trebuie sa se inteleaga ca exista o prioritizare a urgentelor functie de gradul lor, ca un medic nu poate consulta simultan 10 pacienti, ceea ce implica asteptarea din partea celorlalti 9, ca nu este normal sa te adresezi la ora 22 pentru o chestiune cronica unei echipe care asigura urgentele si sa mai faci scandal pe deasupra ca trebuie sa astepti etc.
Dar cred ca cea mai mare dezamagire este reprezentata de faptul ca exista o moda in a cauta solutii medicale in strainatate pentru boli perfect tratabile in Romania; ceea ce este perfect in regula atat timp cat aceasta constituie doar o optiune si nu apare si elementul minciuna, denaturare a adevarului. Sunt insa campanii de colectare de fonduri pentru diferite afectiuni prezentate drept inabordabile in Romania, timp in care, in serviciul in care lucrez, sunt internati copii cu acea afectiune, tratati si externati. Repet, nu e nimic in neregula daca familia opteaza pentru tratament oriunde in lume atat timp cat plateste, nu foloseste informatii false despre ceea ce se intampla in spitalele din Romania. Altfel este complet gresit. Nu neg ca exista situatii in care tratamentul nu este disponibil sau optim la noi, dar atunci medicii stiu sa dirijeze cazul spre centre specializate, fie ele din tara sau strainatate, private uneori, incat sa fie necesara contributia statului roman sau colectarea de fonduri din donatii.
Exista zeci de discutii pe forumuri si grupuri de parinti ai unor copii cu diverse afectiuni in care se afirma in mod eronat cum ca anumite patologii nu pot fi abordate spre exemplu in Iasi sau ca nu exista medici cu competenta pe anumite segmente de boala. De exemplu, se afirma ca nu exista specialisti in urologie pediatrica la nivel de Iasi, dar sunt invocate numele unor colegi din Bucuresti sau strainatate, persoane de altfel profesioniste si respectabile dar care au exact aceeasi pregatire ca si medicii din Iasi. In clinica in care profesez se trateaza cu succes patologie urologica de peste 40 de ani. Si este doar un exemplu.
Cred ca ar fi cazul unei schimbari de optica din partea comunitatii si ma refer aici pana la nivel de individ: este perfect acceptabil sa cauti cea mai buna solutie medicala pentru tine sau familia ta, poate traversand oceanul daca este nevoie; sa nu uitam insa ca avem personal medical de calitate langa noi, motiv pentru care eforturile, campaniile, finantele ar trebui toate concentrate aici, acasa, macar pentru faptul ca in situatii critice, de urgenta, solutia medicala va trebui identificata local, cat mai aproape.
- Care a fost cel mai impresionant caz in care ati fost implicat ca medic?
Fiecare caz este important; pentru noi, ca medici, evident ca exista patologie uzuala, cu grad de dificultate scazut sau mediu, asa cum exista cazuri grele, solicitante, insa trebuie sa intelegem ca pentru parinte cea mai mica problema a copilului sau este cea mai mare problema din univers. Ca atare, fiecare caz necesita maximum de implicare, atentie, empatie, pana la urma profesionalism. Incat, pentru mine, important este cazul rezolvat corect si eficient. Cea mai mare multumire o constituie zambetul unui copil rezolvat, replica haioasa a unui tanc si, de ce nu, aprecierea unui parinte multumit.
- Daca nu alegeati Medicina ce meserie ati fi avut?
Usoara intrebare, greu raspunsul. Nu stiu sa fac altceva decat ceea ce fac acum, slava Domnului ca deocamdata nici nu ma vad facand altceva. Ca ar fi extrem de dificil.
Andrei VILICHE
