Cristian Iova, un tânăr om de afaceri din Braşov, nu vrea ca fiica sa olimpică să fie premiată de primarul oraşului, George Scripcaru, personaj trimis în judecată pentru fapte de corupţie.
Un părinte din Braşov pe nume Cristian Iova s-a declarat revoltat de faptul că fiica sa – una dintre cele mai bune eleve din şcoală – ar urma să ia parte la o gală de premiere a copiilor merituoşi din oraş organizată de primăria oraşului. Motivul? Municipalitatea ar urma să fie reprezentată la eveniment de edilul George Scripcaru, personaj judecat pentru fapte de corupţie.
„Consider că e toxic şi halucinant ca un elev căruia-i place să înveţe (mai ales că e vorba şi de fiica mea) să se nimerească în preajma penalului primar, căruia să-i legitimeze, prin context, un statut de persoană respectabilă, morală, cu valori sănătoase, mentor şi protector al copiilor merituoşi.
Nu, oameni buni, omul acesta este cercetat penal şi nu are ce căuta în mijlocul copiilor merituoşi, căci sistemul penal de valori al primarului este otrăvitor pentru valorile în formare ale acestor copii”, a scris Cristian Iova pe contul său de Facebook.
Iată postarea integrală a omului de afaceri braşovean Cristian Iova, citată de publicaţia aktual24.ro:
„Am fost căutat vinerea trecută la telefon, în calitate de părinte al unui copil ceva mai studios, de doamna diriginte care mă anunţa că Primăria Braşov, reprezentată de primarul Scripcaru organizează, alături de ceva instituţii şi sponsori, o gală de premiere a copiilor merituoşi din Braşov, printre care se numără şi fata mea.
Am simţit brusc că-mi cade cerul în cap şi că iau foc; luat prin surprindere, am început să mă manifest precipitat la telefon, invocând termeni ca penibil, oroare, ruşine, penal, odios, ilegitimitate, şi altele, intimidând-o involuntar pe interlocutoarea mea (căreia îi cer scuze pe această cale şi-i mulţumesc pentru matematica pe care dăruit-o copilul meu).
Să mă explic un pic: despre Scripcaru, primar al Braşovului din 2004 în funcţie, au tot circulat zvonuri despre cât de corupt e, despre asfaltări şi panseluţe, despre comisioanele luate la orice ban public ieşea din pixul lui. Niciodată dovedit, omul a continuat să-şi vadă de treabă, nestingherit. Până pe la mijlocul lui 2015 când Scripcaru a fost prins cu valiza de bani acasă, pe care nu o putea justifica. Cercetat penal de către DNA, Scripcaru a fost trimis în judecată, la începutul lui 2016, pentru abuz în serviciu şi luare de mită (motiv pentru care îl numesc penalul Scripcaru).
Acum, după un an de la momentul valiza, că Scripcaru se face că plouă sau sugerează că faptele sale nu sunt chiar aşa grave (ba chiar deloc) nu mă miră defel, mai ales că pentru majoritatea concetăţenilor mei lucrurile stau la fel: ori au uitat deja, ori în cel mai bun caz acuzaţiile DNA nu sunt deloc grave, iar penalul e victimă (ca urmare penalul Scripcaru a fost reales primar). Pentru alţii, mai puţini, faptele penalului Scripcaru sunt foarte grave. Mă număr printre ei.
Bun. Revin la telefonul doamnei Diriginte: am luat foc. De ce? Simplu: consider că e toxic şi halucinant ca un elev căruia-i place să înveţe (mai ales ca e vorba şi de fiica mea) să se nimerească în preajma penalului primar, căruia să-i legitimeze, prin context, un statut de persoană respectabilă, morală, cu valori sănătoase, mentor şi protector al copiilor merituoşi. Nu, oameni buni, omul acesta este cercetat penal şi nu are ce căuta în mijlocul copiilor merituoşi, căci sistemul penal de valori al primarului este otrăvitor pentru valorile în formare ale acestor copii.
Ce vrea oare penalul Scripcaru din toată treaba asta? Desigur nişte imagine în general (mai uită lumea că e cercetat penal), poate nişte imagine politică (vin alegerile parlamentare la toamnă, va trebui să adune voturi pentru parlamentarii penali care-l ajută zilele astea cu dezincriminarea abuzului în serviciu), poate şi o porţie de narcisism moral (orice individ, oricât de imoral ar fi, tot se imaginează plin de virtuţi, nu?), poate şi plăcerea, în calitate de vătaf al oraşului, de a împărţi sfidător bănet copiilor ce-i sunt deja superiori intelectual.
Locul primarului penal este la tăiat panglici la asfalt şi panseluţe, şi nu la evenimente legate de educaţie, căci despre educaţia şcolară a lui Scripcaru umblă zvonuri halucinante (umblă vorba că a obţinut diploma de licenţă înaintea celei de bacalaureat – nu, nu e o greşeală, ridicolul în România este mai mare decât Universul). Acum, oameni buni, de orice poate fi bănuit penalul Scripcaru, dar cu greu ar putea fi bănuit că a fost vreodată interesat de propria educaţie, studiu, cultură, performanţă şcolară. Urmăriţi cu atenţie orice interviu al persoanei şi veţi vedea că este în permanentă luptă cu logica şi gramatica.
Pe de altă parte, evenimentul despre care vorbesc premiază copiii cu rezultate foarte bune la şcoală, dar şi la Olimpiade; adică aceşti copii chiar învaţă şi iau premii pe bune, pe muncă, seriozitate şi inteligenţă, valori care se regăsesc foarte rar în lumea politică din care penalul Scripcaru face parte.
Mai semnalez şi un paradox – elevii care astăzi învaţă şi câştigă concursuri la învăţătură – adică cei premiaţi în aceste zile de penalul Scripcaru – aş zice că sunt printre viitorii contestatari ai sistemului din care face parte penalul primar.
Ideea de a premia copii cu chef de muncă şi studiu este foarte bună, mai ales azi când aceste valori au devenit cam derizorii, graţie şi mediatizării succesului de carton al celor asemeni penalului Scripcaru. Dar în nici un caz nu se cuvine ca acest demers să fie poluat de o asemenea persoană, al cărui exemplu de reuşită în viaţă se bazează pe un alt set de valori.
Aşa că, cu of şi nerv în cuget şi-n simţiri, îi spun răspicat penalului Scripcaru: jos labele penale de pe copiii cu chef de carte – jos labele penale în general de pe copii.
Am încheiat convorbirea telefonică cu doamna diriginte promiţându-i că, deşi eu personal refuz spectacolul penalului Scripcaru şi că mai bine mor decât să îl văd pe penal rânjind şi strângând mâna fiicei mele, o să las totuşi copilul să decidă dacă merge sau nu la bâlci.
I-am explicat apoi copilului meu că eu am refuzat participarea la eveniment dar că în final decizia îi aparţine. Fiica mea s-a supărat foarte tare pe mine pentru refuzul meu; ar fi vrut ca ea să fie cea care refuză. O IUBESC.
Cristian Iova (părintele unei fete ceva mai studioase; ea peste 4 ani va da Bacalaureatul iar eu probabil mă voi lovi de aceleaşi nelinişti şi dileme ca protagonistul din ultimul film al onorabilului nostru compatriot, Cristian Mungiu)”.
(Sursa: Epoch Times România)
