Când n-ai chef să mergi undeva, de obicei trimiți pe cineva din familie și mai cu voie, mai de nevoie, se duce. Adică după nenumărate întrebări tip – ce naiba să caut eu acolo, ajungi la capodopera gândirii de moment: să se ducă ăla (cel mai adesea, omul negru). Este o procedură standard am zice, pe care am întâlnit-o la mai multe niveluri. Sunt evenimente unde nu poate fi președintele, trimite un consilier. Nu poate dom primar, îl trimite pe vice. Nu poate nici el … trimite o scrisoare. La fotbal, dar și-n alte sporturi de echipă, la fel. Meci fără miză? Joacă juniorii. Chiar și-n cele individuale, se lasă mai moale sau efectiv se abandonează scena, miza nefiind una care să motiveze resursele posesorului.
Când spun asta mă gândesc la recent publicata știre conform căreia, șefa executivului de-o bună bucată de vreme, o să-și facă timp să intre în campania electorală pentru prezidențiale, unde actualul ocupant al fotoliului unu din Cotroceni este în pole position în toate măsurătorile făcute și nefăcute. Se vorbește deja de acel „unu solist“ când vine vorba de cursa pentru șefia statului, cu toate casele domniei sale, cu toate meditațiile și câte or mai fi, dar nu le știm. Adică, n-ai ce-i face, neamțul iese.
După un președinte jucător, actualmente palmat în parlamentul european pe o leafă bunicică, alături de veniturile garantate din patrie, am avea un alt jucător, dar numai când partidul o cere. În rest, lucrul bine făcut stă bine mersi, că nu-i grabă și nici România nu-i fată mare în ajun de nuntă. Mai merge o tură. Și nu oricum, ci cu „mâna moartă“ asigurată din partea celor pe care i-a tăvălit cu diferite prilejuri, dar cărora le acceptă miniștri din prima și nici scandal nu mai face. Asta îmi excită olfactivul cu izul de făcătură românească și nu m-ar mira deloc o alianță de tristă amintire, făcută la dos sau la masa tăcerii, care să stingă elanul salvării României și să facă să fie bine pentru toată lumea, ca pe vremea USL. Avantajul ar fi că existp un precedent, deci nu-i experiment.
Să mai supnem că Barna și-ar coagula bazinul electoral urban și asta i-ar fi de mare folos formațiunii în confruntarea din 20-20. În cazul unei victorii, tratată cu „Doamne ferește“ și de unii și de alți, vine partea cu adevărat tristă, că USR și cei de la (+) nu prea au cadre care să formeze un executiv cu ștaif și nici latura tehnocrată nu-i de veselă amintire, cum de altfel nici partidoiul și nici liberalii nu excelează, dar aceștia din urmă ar putea încropi ceva.
O să mai povestim despre cum s-a ajuns la conjunctura actuală.
Numai de bine,
Văru
