În urmă cu peste 3000 de ani, o rasă de oameni au colonizat cele mai inaccesibile văi de pe planetă ca urmare a unei adaptări genetice speciale.
Văile din Himalaya sunt unele dintre ultimele puncte ale planetei care au fost colonizate de oameni cu doar 3.150 ani în urmă. Originea acelor oameni, capacitatea lor de a se adapta la acest mediu ostil şi relaţia lor cu locuitorii actuali, adaptaţi genetic pentru a trăi la 5.000 de metri, era un mister.
În luna iunie 2016 a fost publicat un studiu care a eşalonat genomul complet al celor opt cadavre găsite în Annapurna Conservation Area, rezervaţia din Nepal care include pe teritoriul său muntele cel mai periculos de pe Pământ. Rămăşiţele trupeşti corespund celor trei culturi diferite care au populat zona cu peste 3000 de ani în urmă, iar ADN-ul lor a fost comparat cu cel al locuitorilor actuali şi, de asemenea, cu cel al tibetanilor şi şerpaşilor.
Toate cadavrele analizate au fost îngropate cu ritualuri funerare. Alături de morţi au fost găsite diferite obiecte, unele venind din China, India, Kârgâzstan şi chiar din Iran. De-a lungul celor două milenii analizate în studiu, ritualurile funerare s-au schimbat mult. Ultima cultură analizată a adoptat practica de a jupui total cadavrele înainte de înmormântarea lor, o tradiţie care face legătura cu religia antică zoroastriană care se practica în Persia.
Din câte se ştie până acum, cele mai multe dintre marile schimbări culturale ale preistoriei au fost asociate cu o înlocuire a populaţiei, mai mult sau mai puţin violentă, mai mult sau mai puţin radicală. Noi grupuri de oameni ajungeau pe un anumit teritoriu şi ştergeau urmele foştilor locuitori.
Dar rezultatele noului studiu, publicat la 16 iunie 2016 în revista ştiinţifică PNAS, sunt izbitoare. Genomul celor opt corpuri relevă că profilul genetic al locuitorilor din Himalaya s-a schimbat extrem de puţin de acum 3.000 de ani până acum, iar actualii locuitori au un ADN aproape identic cu cel al strămoşilor lor. În ciuda schimbărilor culturale profunde pe care le-a trăit zona, a rămas întotdeauna acelaşi grup uman care a locuit-o, fără să se amestece cu alte popoare.
„Mormintele sunt situate aproape de o trecătoare, ne-am gândit că aceasta era o rută comercială pe care ei o controlau”, explică pentru situl web esmateria.com, Christina Warinner, antropolog la Universitatea din Oklahoma şi co-autor al studiului.
Analiza genetică, care a implicat, de asemenea, cercetători din Suedia, Elveţia şi alte două universităţi din SUA, reconstruieşte migraţia spectaculoasă a cuceritorilor din Himalaya. Conform genomului lor, aceştia au venit din Asia de Est, probabil, de pe platoul tibetan. De acolo, au început să se aventureze pe văile care descind de pe cele mai înalte vârfuri. Geografia a fost prielnică, deoarece diferenţa de niveluri este mult mai mică decât cea din partea de sud. Acest lucru, notează studiul, le-a permis să se ridice în formă progresivă la altitudini medii, să se aclimatizeze şi, mai presus de toate, să lase ca evoluţia să-şi facă cursul său natural.
Toţi vechii locuitori ai zonei au dezvoltat două mutaţii în două gene, EPAS1 şi EGLN1, care le-a permis să trăiască fără probleme la mare altitudine şi fără oxigen. Tibetanii şi şerpaşii au, de asemenea, aceste mutaţii genetice. Şerpaşii sunt un trib diferit, care au ajuns în zonă mult mai târziu. Având în vedere aceste date, studiul susţine că aceste trei grupuri sunt susceptibile că au coborât toate din aceeaşi populaţie originară din Asia de Est.
Genomul celor opt corpuri relevă că profilul genetic al oamenilor din Himalaya s-a schimbat puţin de acum 3.000 de ani până astăzi şi că aceştia încă mai poartă un ADN aproape identic cu cel al strămoşilor lor.
Antropologul Christina Warinner scoate în evidenţă un alt fapt surprinzător. Una dintre mutaţiile care permit să se poată trăi la aceste înălţimi, gena EPAS1, are o origine foarte îndepărtată. Cu zeci de mii de ani în urmă, Homo sapiens s-a întâlnit cu omul de Denisovan, o specie umană arhaică care a trăit în Asia. Speciile au avut copii împreună şi acest lucru a condus la o altă variaţie genetică care, multe milenii mai târziu, a devenit una esenţială pentru a trăi în zonele cele mai ostile din lume.
„Nu ştim exact când şi-au schimbat această variantă genetică, dar la un moment dat a devenit extrem de avantajoasă şi, în anumite cazuri ea exista deja în unii oameni”, explică antropologul Christina Warinner. Rasmus Nielsen, paleontologul care a descoperit rezultatele acestei încrucişări neaşteptate între specii umane, constată că „nu se ştie dacă această variantă genetică a fost benefică pentru omul de Denisovan, chiar dacă nu există nici un motiv să credem că nu a fost”. Probabil că această variantă genetică exista deja în fondul genetic de mii de ani, până când, dintr-o dată, a devenit cheia pentru a cuceri noi teritorii în Himalaya, spune el.
(Sursa: Epoch Times România)