Din lumea arhitecților repetenți când vine vorba de examene pe bune, astăzi ne vine o istorie povestită la ceas de taină și-o cană de ceai, în care erou este măria sa don Mustache (fr. musteți ) ot Botoșani, truditor la biroul din spatele Primăriei între orele 8 și 16, uneori mai mult, din birăul numărul unu.
Că cică-n timpul bejeniei, când era mult mai simplu, dar promițător, slujbaș la urbanism, ‘mnealui n-a uitat de unde-o plecat, așa că … mai mulți pretenari din Boștăn ( eng. Botoșani ) posesori de bemveuri, merțane și alte agregate au venit la Ieși să face biznis, uăi! Și ce puteau combina? Blocuri , uăi!
Că nea Mustache ( … ) o aranjat din pixete oareșce țidule, inclusiv expertize tehnice și pac, autorizațiile! Și treaba a mers, uăi. Numai că, mai este și milițieni cu ochi și când o văzut măgăria, li s-o întors cucu la cașchetă, că blocu-i sus la cer și dosarul jos la cernoziom, cu belele cât Casa Poporului (fără subsol).
Prin urmare, tot eroul nostru o bătut talpa cu pliculețele și pliculețele o închis ochii, o dăschis uși și … așa mai departe. Da. Numai că pilda cu ulcioru-i a dracului de contemporană și deja s-o spart câteva gâlme făcute de omu nostru, astfel că … iară pliculețe, pliculețe prin birouri se adună… Însă, nu a noapte bună!
