Una din fițele momentului pe la o seamă de inși cu dare de mână și cu lopeți de întors banii se intitulează „trasul pe nară“, omuștenii băgându-și nănăurile în fel de fel de pudre și când se ridică, măslinele-s cât harbujii și ei simt o durere în bască, de leșină de râs, iar cele mai nefluierabile dame devin top modele și …restu-i cu bulină roșie.
Într-un fel e destul de trist că au uitat gustul pălincii de prună autohtone, care poate duce la efecte similare de la un kil pe cap de om, dar și mai trist e altceva. Nenea care aducea prăfeturile pentru neicii ce voiau să fie mai altfel, denumit și un fel de rege al cocăinelor, a intrat la beci. Bun, și unde-i tristețea?
A început din momentul în care acesta a semnat acordul de recunoaștere a faptelor și-o început să scrie clienții pe care-i aproviziona. La văzul listei, milițienii au făcut niște ochi cât observatorul astronomic, pentru simplul motiv că s-au degușat nume grele, și din politică, și din biznis, de care nu credeai că-s în stare de așa ceva.
Până una alta, se pare că se pune de un dosar „Cocaina 2“, primele 20 de nume fiind deja în postura de a da extemporale cu ce au făcut întrele orele cutare și cutare, cu cine, de ce și așa mai departe. Restul de nume, deocamdată, scriu acatiste să fie lăsate în pace, dar nu se știe dacă se prind, pentru simplul motiv că prafurile nu-s ortodoxe, așa că …
