Două instituții ale statului, Primăria Iași și ANCOM, nu reușesc să convină dacă expresia „maxim zero” echivalează cu termenul de „gratuit”, iar de neînțelegere profită gigantul de telecomunicații RCS&RDS care scapă astfel de taxa datorată pentru folosința domeniului public @ RCDS&RDS invocă un document al ANCOM din 2018 conform căruia tariful pretins de autorități poate fi ”maxim zero” @ Primăria Iași susține însă că „maxim zero” nu înseamnă același lucru cu „gratuit” @ Cu toate acestea, în 2020 și 2021, Primăria Iași nu a mai pretins vreun ban de la RCS&RDS, solicitând doar plata unei facturi din 2019 în valoare de 165.000 lei
Primăria Iași a dat în judecată compania de telecomunicații RCS&RDS pentru o datorie de 165.000 lei din anul 2019. Funcționarii din subordinea primarului Mihai Chirica au așteptat, în mod suspect, mai bine de doi ani pentru a începe demersurile de recuperare a datoriilor provenite dintr-un contract comercial încheiat cu compania de telecomunicații. RCS a refuzat să mai achite către Primăriei taxa prevăzută în contract prezentând un document emis de către Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) care prevedea că tariful pretins de autorități poate fi ”maxim zero”. Primăria lui Chirica nu recunoaște documentul ANCOM și spune că este ilegal, dar nu a făcut niciun demers pentru a-l contesta. În același timp, funcționarii acționează cu dublă măsură: susțin că nu recunosc decizia ANCOM, dar în anii 2020 și 2021 au aplicat-o și au lăsat accesul gratuit la infrastructura publică.
La judecată
La sfârșitul lunii iulie 2021, Primăria a depus la Judecătoria Iași o cerere de chemare în judecată a companiei de telecomunicații RCS&RDS pretinzând plata sumei de 165.517,63 lei. Sumele pretinse de municipalitate provin din taxa de acces pentru rețelele subterane de
telecomunicații aflate pe domeniul public al Municipiului Iași precum și din penalități de întârziere. Din această sumă, 31.594,49 lei reprezintă penalități de întârziere calculate pentru debitele achitate cu întârziere în anul 2018. Diferența de 133.923,14 lei reprezentă contravaloarea a patru facturi fiscale emise de municipalitate pentru dreptul de acces la rețelele subterane în anul 2019. De asemenea, Primăria solicită dreptul de a percepe penalități de întârziere și pentru debitul principal acumulat în 2019, începând cu data emiterii primei facturi și până la achitarea integrală a datoriei. Conform contractului încheiat în anul 2017, RCS&RDS se angaja să plătească anual către Primăria Iași suma de 112.539 lei fără TVA, contravaloarea taxei fiind eșalonată în patru tranșe trimestriale. Primăria a emis la finele lunilor martie, iunie, septembrie și decembrie 2019 facturile aferente contractului 60915/2017 încheiat cu RCS&RDS, însă compania de telecomunicații a refuzat plata sumelor.
Decizia salvatoare a ANCOM
RCS&RDS nu recunoaște debitul pretins de Primăria Iași. Printr-o adresă emisă în februarie 2019, înainte ca Primăria să emită prima factură pentru trimestrul I din anul 2019, RCS&RDS aduce la cunoștința primarului Mihai Chirica intrarea în vigoare a Deciziei ANCOM nr. 997/2018 prin care s-a decis ca accesul companiilor de telecomunicații la infrastructura publică să fie gratuită. În martie 2019 Primăria răspunde RCS&RDS prin adresa nr. 23989 și anunță compania că va interpela ANCOM cu privire la modul de aplicare a deciziei 997/2018 și că până la obținerea unui răspuns din partea autorității va aplica prevederile contractuale. Astfel, Primăria a emis în continuare facturi către compania de telecomunicații, însă RCS&RDS a refuzat să le achite.
Chirica nu recunoaște legislația în vigoare
La un an de zile distanță de această corespondență, pe 10 aprilie 2020, RCS notifică Primăria privind refuzul la plată a celor cinci facturi emise în anul 2019 (penalități și debit principal) și returnează documentele fiscale emise de instituție. După patru luni de zile Primăria răspunde la această notificare printr-o serie de explicații hilare: municipalitatea nu recunoaște decizia ANCOM și pretinde în continuare plata sumelor conform contractului.
„Atât timp cât legiuitorul a impus stabilirea unor tarife maxime, înseamnă că a avut în vedere că accesul furnizorilor de rețele de comunicații electronice să se realizeze contracost, nicidecum gratuit. Prin urmare, tarifele maxime stabilite trebuie să aibă o valoare pozitivă (mai mare decât 0) nu valoarea zero (valoare care nu este nici pozitivă nici negativă). În opinia noastră, decizia ANCOM nr 977/2018, respectiv prevederile referitoare la ”tariful pentru exercitarea dreptului de acces pe deasupra, în sau sub imobilele proprietate publică nu poate depăși valoarea 0 lei” încalcă grav prevederile privind principiul autorității locale statuat prin Constituția României și Carta europeană a autonomiei locale. În concluzie, se impune respectarea contractului 60915/2017.”, se menționează în răspunsul Primăriei transmis RCS în luna august 2020. După această adresă, Primăria a mai așteptat încă un an de zile pentru a da în judecată compania de telecomunicații!
Cine-i mai înțelege?
Atitudinea funcționarilor Primăriei Municipiului Iași este mai mult decât suspectă și contradictorie. Litigiul cu RCS își are originea la începutul anului 2019, când compania a informat Primăria despre aplicarea deciziei ANCOM care prevedea accesul gratuit la rețele de comunicații. Punctul de vedere al Primăriei, exprimat încă de atunci, a fost de nerecunoaștere a deciziei ANCOM și de pretindere în continuare a unui tarif de utilizare a infrastructurii publice. Însă funcționarii au acționat duplicitar. Au emis facturile aferente anului 2019 și au pretins achitarea lor, dar în același timp, din 2020 nu au mai facturat serviciul de acces. Or, dacă nu recunoști decizia, înseamnă că trebuia să facturezi taxa de acces și în anii 2020 și 2021, lucru care nu s-a întâmplat. Totodată, de la acea notificarea inițială a RCS au trecut doi ani și jumătate până când Primăria a dat în judecată compania. În tot acest timp, funcționarii nu au făcut niciun demers concret pentru recuperarea datoriei, iar RCS&RDS a avut acces nestingherit la infrastructura publică. Ceea ce înseamnă că funcționarii doar au făcut un joc de glezne pentru a se acoperi formal în fața unui eventual control.
Rareș Neamțu
