Săptămâna aceasta, la Festivalul Național de Teatru, cel mai important eveniment teatral românesc de pe parcursul anului, printre numele grele din program se numără și doi tineri coregrafi ieșeni al căror spectacol, „Micul Prinț”, produs al Facultății de Teatru din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu”, a fost considerat demn de a fi prezentat într-un astfel de prestigios context. În cele ce urmează, Alice Veliche și Radu Alexandru, căci despre ei este vorba, vorbesc despre spectacol pentru săptămânalul 7 iasi. (Antonia Mihăilescu)
Ce înseamnă pentru voi prezența în FNT?
Participarea noastră în cadrul FNT reprezintă o oportunitate de a prezenta atât munca noastră cât și pe cea a interpreților la unul dintre cele mai importante festivaluri din România. Înseamnă, de asemenea, prima deplasare cu producția în afara Iașului și reprezintă un punct foarte important în carierele noastre.
Cum se simte trecerea din postura coregrafului în cea a regizorului?
Nu considerăm că există această „trecere”, mai degrabă ne raportăm la cele doua constante ca fiind părți componente ale creației coregrafice. Un coregraf este implicit și un regizor care organizează nu doar coregrafia, ci și întreaga arhitectură scenică. Mai ales la începutul carierei, moment în care ne aflăm acum, coregraful este cel care trebuie să știe câte puțin din toate, ocupându-se, de exemplu, chiar și de scenografie, așa cum am făcut noi în cazul de față.
Cum ați construit acest speactacol?
Discutând despre subiectele spectacolelor de disertație, am descoperit că avem foarte multe puncte comune și atunci am decis să realizăm unul singur. Bineînțeles că a fost și o decizie pragmatică, dat fiind faptul că majoritatea celor care fac parte din distribuție ar fi trebuit să lucreze la două spectacole simultan, așa că am lucrat eficient. Lucrul la dublu a contribuit, credem noi, la realizarea unui spectacol divers care să includă atât viziunile noastre diferite asupra subiectului, cât și stilistici de mișcare opuse. Pentru noi este foarte clar că Micul Prinț a fost construit în primul rând cu pasiune, cu dragoste și atenție, iar asta se datorează, într-o mare măsură, celor care fac parte din echipă.
Povestiți-ne un moment amuzant de la repetiții.
Avem o paletă largă în categoria amuzament, mulți concurenți pentru locul 1, așa că vom ilustra mai multe cuvinte cheie și vom lăsa cititorii să dezvolte fiecare poveste cu propria imaginație. Problema membrelor mici în raport cu ceilalți, telefoanele închise după un weekend „plin”, orientarea într-un spațiu nou care dă mereu bătăi de cap, știrile amuzante de pe ziarele din recuzită, obsesia propunerilor inedite pentru a face spectacolul mai „interesant” și lista poate continua la nesfârșit.
Atunci când ați pornit la drum privind lucrul în cadrul spectacolului, ați avut un plan bine stabilit sau ați construit pe parcurs?
Ne-am dorit ca spectacolul să fie realizat într-un timp relativ scurt și ne-am pregătit temeinic înainte să începem repetițiile. Cu toate acestea, nu te poți opune imprevizibilului, mai ales în meseria noastră, dar învățăm constant să ne adaptăm și să extragem ce considerăm mai bun din orice situație.
Credeți că acest spectacol transmite ceea ce v-ați dorit să transmită?
Feedback-ul de până acum ne-a arătat faptul că emoția spectacolului este transmisă spre spectatori. Majoritatea ne-au mărturisit că trăirile intense ale Micului Prinț i-au mai tulburat o perioadă după plecarea din sală, iar pentru noi asta este cel mai important.
Care este mesajul pe care vă doriți să-l transmiteți publicului?
Nu suntem adepții mesajului de tip rigid, care să fie bine stabilit de noi și care să ajungă la fiecare om din sală exact la fel. Am tratat diferite simboluri, concepte, idei, iar idealul nostru este acela de a fi înțelese și traduse prin propriul filtru, care diferă de la persoană la persoană. Micul Prinț este despre viață, moarte, întâlnire și despărțire, iubire, singurătate, apropiere și distanțare. Micul Prinț suntem noi.
(Interviu realizat de Antonia Mihăilescu)
