Fiindcă Iașul n-are, de o grămadă de timp, grădină zoologică, domnul zeu majoritar de prin partea locului ( cu sediul la mitropolia de peste drum de primărie ) s-a gîndit, pare-se, să le ofere poporenilor bahluiezi un fel de compensație. Așa că a cadorisit presupusa capitală culturală romîneză cu o senatoare de AUR coclit și mahalagistic – indescriptibila zbierătoare pirandelisticoidă Șoșoacă.
Că marii naționaliști verzulii din orașul gloriei lui Zelea-Codreanu se simt bine în compania acestei țațe cu spume la gură, e treaba lor. În definitiv, vorba veche rămîne valabilă și în versiunea ei de baltă : spune-mi cu ce arătanie te însoțești ca să-ți spun ce carcalete ești. Că-carcaletele în cauză are dungi tricoloare, asta e deja ceva endemic, cam cum e rîia căprească transmisă la oile bipede & mioritice.
Dar că o grămadă de ieșeni au votat pentru această emițătoare agitată de bulbuci verbali și mentali, asta aduce de-acum a simptom & diagnostic social. Cu cruce ortodoxă în capul foii de observație, dacă e să ne amintim că șoșoaca proaspăt senatorizată se dădea de ceasul morții pe la porțile ogrăzii mitropolitane, cu ocazia hramului pandemonizat al Iașului.
Dincolo de disconfortul stomacal sau cerebral generat de această situație de circ pseudo-politic, există și o veste relativ bună : cu asemenea șoșoace la rever, noii căpitănași ai țării luminoase ( ca soarele sfînt de pe cer, evidamente … ) încep a se face de cacao odată cu ieșirea lor din oul crocodilic cu epoleți de la mănăstirea Noul Secu.
Vorba ‘ceea : dacă tot duhnește de la o poștă povestea asta dubioasă, măcar să duhnească și în ograda lor, a patreoților cu voie de la poliție. Cam ca în bancul cu mîrțoaga dusă la tîrg, da’ nu pentru vînzare, ci ca să fie făcută de rușine.
Am zis ” mîrțoaga ” , nu ” șoșoaca ” , tovarăși camarazi cu dinți de AUR. În concluzie, rămîne cam ca în vorba aia despre legionari din vremea Anei Pauker : Căpitane, nu fi trist : / Garda merge înainte, prin partidul șoșocist.
