Vreți sau nu vreți să credeți, suntem în plină criză politică, dar una mult mai la mișto, dacă e să judecăm cine a fost uns prim ministru. Din înălțimea Cotrocenilor, garantul lucrului bine făcut s-a coborât cu tot cu subiecte și predicate, nu la fel de bine făcute, și-a început să dea cu ele în stânga și-n dreapta, dar mai ales în stânga, spre deliciul procurorului Ponta, care visa din toamnă la resetarea partidului, dar mai pe șest să nu se prindă talibanii, dormind mereu cu ușa deschisă la sediu, astfel ca cei ce pleacă din PSD să intre și să nu mai iasă. Vreo câțiva au intrat, dar o seamă au și ieșit, pentru că și-au adus aminte de zicala cu cioara din par și s-au uitat și la CNP, dar e alt film aici. Cum-necum executivul a primit a treia cizmă de la parlament, dar … pe cine să pui în loc? Și-o început bălăcăreala. Cei pro și mulți au zis pas, că ei nu au cum și așteaptă. Cei de la USR, cam ca testicolele, la modul că s-au băgat la datul jos, dar nu participă la guvernare. La fel și UDMR-ul, ca să nu mai povestim de ALDE pe care i-a mâncat în trei litere să iasă de la butoane ș-acuma stau pe la uși să vadă cine intră, iese sau rămâne. În vremea asta, nea Sică, după ce-o mers să se dreagă la Isărescu cu un demisec din producția guvernatorului de anul trecut, și-a scuturat edificiul și s-o apucat să pună de-un guvern, că nu-i mare lucru, … oameni avem, tra-la-la și tot așa. Și unde nu-mi iese, alaltăieri, președintele bine făcut pe plăsmi și dă marele anunț – nea Sică este premierul României. Bun așa, auzisem, dar nu credeam!
Cum i-o dat Johannis cheile țărișoarei ăsteia pe mâna unuia ce era să omoare o copilă în București, după ce-o ieșit pe trotuar cu agregatul din dotare, iar peste ceva vreme s-o dat peste cap cu altă mașină în curba de la Sârca, nu știm. Noroc că la ultima n-avea viteză și-o scăpat numai cu ce-o făcut pe el. Foarte ciudat. Mă gândesc că poate i-o dat ceva să se învețe să conducă, o tigaie cu o căruță de kilometri la bord, care mai și mănâncă ulei, dar pentru unu ca el merge. Altfel nu-mi explic. Ori asta înseamnă că din înălțimea Cotroceniului suntem văzuți cam la fel cum ne vedea Băsescu în al doilea mandat – pulime. O adunătură de ceva ușor de dus cu vorba, de adormit cu televizorul, mai le dăm un meci și gata, patru ani suntem ai noștri.
Am putea zice că o seamă au ajuns să-și facă mendrele cam după pofta pipotei, pentru că s-o început cu autostrăzile, cu spitalele și cu tot felul de bazaconii ș-acum constatăm că trebuie desființată inspecția în magistratură, unii să plece și să lase locul altora care au și le mai trebuie. O seamă de măsuri, tot din sfera juridică, trebuiesc anulate și tot așa. Și noi dă-i sus și tare cu autostrăzi în Moldova, să pornească de la Iași, să treacă munții, să … Râde Dâmbovița de face pe ea, de naivitatea pe care o afișăm și mai căscăm gura la o seamă de inși ce-n mod normal ar trebui să stea la fereală, pentru că la suprafață ar trebui să le plesnească obrazul de rușine. Liberali cu carnet și loc în Parlament propun măsuri socialiste de adormit electoraltul, dar se bat în piept că-s de centru dreapta și că ei … dreapta, dar nu așa, tare de tot. Aha. Și am întrebat pe ici colo – unde-i dreapta românească? Am aflat. E mică, puțină, fără vlagă și mai e și bătrână pe deasupra. Abia acum am dat de dracu’. Ca să știți și să nu mai vorbiți de echilibru politic.
Numai de bine,
Văru
