Pe vremuri, boierii locurilor obișnuiau să facă biserici, nu neapărat pentru folosul personal, ca-n cazul celei de la Frasin de pe domeniul fratelui domnlui Mișu, ci pentru obște, ca să arate pulimii că sunt ortodocși, plus miloși din cale afară, dar numai de sărbători.
Obiceiul n-a pierit, istoria recentă ne-o adus în cătare pe lângă exemplul din debut și unul nou, de data asta din Tătărași, de lângă Flora, unde se desăvârșește un lăcaș de cult și care s-a bucurat recent de o donație strașnică de vreo patrujdemii de epuroi din partea liderului suprem al cartierului, recte dom Cheșcu, care-i și Gheorghe pe deasupra astfel că una din condițiile finanțării a fost o reprezentare specifică a sfântului omonim pe-un perete generos.
Cum prin alte edificii am văzut zugrăviți tot felul de ortodocși contributori, dimpreună cu rudeniile lor, ba chiar și un avion ce o adus moștele pe la noi, ne-am aștepta să vedem și vreun colț de Floră, dacă nu cumva o asemănare izbitoare a sfântului pictat cu generosul purtător, după cum am pomenit, al aceluiași nume.
Totuși avem încredere că domnia sa este un bun creștin și cunoaște cele zece porunci, fapt care l-ar face demn de toată isprava și ar avea asigurată iertarea păcatelor. Mă rog, a o parte din ele, dar tot e ceva. Zice lumea.
