„O educație bună este izvorul întregului bine în lume”
(Immanuel Kant)
La nivel simbolic, luna septembrie devine inevitabil un sinonim al ideii de educație și început de scoală. Vorbim despre un ceremonial tradițional, încărcat de emoții și speranțe, pentru că ne regăsim din nou în universul școlii – părinți, elevi și profesori, pentru că încercăm să definim idealuri sau principii pedagogice, construim paradigme educaționale, strategii și proiecte, analizăm trecutul și proiectăm viitorul, după cum, alteori, lansăm polemici profesionale sau politice. Toate acestea se adună într-un tumult de voci, comentarii, clișee din care se pierde de multe ori esența. Școala este locul fundamental al devenirii noastre, spațiul miraculos în care ne întâlnim cu ceilalți, depășim propriile individualități și singurătăți, învățând lecția comunicării, a deschiderii spre cei din jur, a înțelegerii universului. Nu trebuie să uitam că școala înseamnă, în egală măsură, cunoaștere, știință, cultură, dar și morală, spiritualitate, dragoste.
Acest an școlar completează paleta de semnificații cu dificultățile aduse de contextul epidemiologic, de teama în fața unui virus persistent, de schimbarea unor reguli și forme de comunicare în spațiul școlii, în relațiile interumane. Totul este atipic, neliniștitor, contrastant, pentru că nu lipsesc bucuriile și visele copiilor, dorințele părinților de a le oferi o educație bună și relevantă, dar și emoția profesorilor la reîntâlnirea cu elevii lor…
De aceea sunetul de altădată al clopoțelului a căpătat, însă, o sonoritate atipică, deoarece bucuria revederii, curiozitatea elevilor de a merge pe fascinantul drum al cunoașterii și vocația pentru profesie a celor de la catedra s-au împletit cu incertitudinea, teama și cu presiunea psihologică pe care schimbarea paradigmei sociale la care asistăm o aduce în viețile noastre.
Educația este fundamentul unei societăți „sănătoase” care merge pe drumul evoluției, iar calitatea acesteia este reperul care ne arată în permanență nivelul de dezvoltare la care ne aflăm ca națiune, fiind deopotrivă și un tablou al viitorului spre care ne îndreptăm. Ancorată în realitatea învățământului românesc, prin prisma anilor de activitate și dăruire profesională în care voința, cunoașterea și dedicarea mea s-au concretizat într-un amplu portofoliu de activități didactice, științifice și organizatorice în domeniul educației, am acordat o atenție deosebită demersurilor legislative și guvernamentale, discursurilor publice în care școala a fost subiectul central. Și constat încă o dată că despre acest domeniu strategic se discută cu jumătăți de măsură sau, eventual, la modul filosofic și teoretic, după cum și măsurile concrete sunt sumare și insuficiente. Uneori abordarea este de natură tehnică – investiții și dotări, digitalizare, modernizare, din nefericire incomplet abordate de guvernul actual. De multe ori sunt uitate, aproape în totalitate, aspectele psihologice și pedagogice, complexitatea unei meserii de vocație, diversitatea copiilor și a adolescenților, latura umană a actului educațional.
Este imperios necesar să avem instituții consistente pentru un învățământ modern, care să răspundă tuturor provocărilor unui act educațional adaptat cerințelor societății, și fac aici referire la creșe, grădinițe și școli reabilitate, laboratoare moderne, cantine și biblioteci, terenuri de sport și locuri destinate activităților în aer liber sau recreative, iar acest nivel de normalitate poate fi atins numai printr-un program de investiții coerent și strategic elaborat, astfel încât copiilor noștri să nu le fie îngrădit dreptul la educație, din cauza finanțărilor insuficiente și lacunelor administrative.
O astfel de abordare mi-am asumat prin programul de guvernare locală prezentat în fața ieșenilor, program prin care copiii din toate zonele orașului, dar cu o densitate mare de populație ale Iașului, precum în cartierele Nicolina, Bucium, Dacia și Păcurari, să învețe în școli sau campusuri moderne care să le ofere aceleași șanse la un parcurs educațional și de formare performant, similar cu cel la care au acces elevii instituțiilor școlare de elită din zona centrală a Iașului.
Proiectele asumate în acest domeniu sunt un răspuns necesar problemelor generate de neglijența și superficialitatea administrației locale, dificultăți care s-au agravat acum, în plin context epidemiologic. Menționez doar câteva dintre cele mai stringente probleme cu care se confruntă elevii, părinții și personalul didactic, la început de an școlar:
- Precizări organizatorice venite târziu și clarificări insuficiente;
- Absența măsurilor pentru organizarea învățământului în sistem online, inexistența tabletelor, accentuarea decalajelor digitale și, în general, educaționale;
- Unele școli din oraș nu dețin încă terenuri și săli adecvate activităților sportive, puținele lucrări de construcție demarate în acest sens nefiind finalizate în timp util;
- În timp ce multe primării din țară au asigurat testarea gratuită a personalului didactic, în Iași acest lucru nici nu a fost subiect de analiză și discuție aplicată;
- Toate responsabilitățile pentru pregătirea optimă a școlilor au fost transmise directorilor, în ultimul moment;
- Echipamentele necesare aplicării scenariului hibrid nu ajuns în școli și, în unele unități, nu este posibilă aplicarea acestui scenariu;
- Deși s-au instalat unele echipamente pentru internet în școli, acestea nu sunt încă funcționale;
- Nu s-au acordat fondurile necesare, suficiente pentru dotarea unităților școlare cu materiale sanitare necesare în situația pandemică actuală și nici fonduri pentru servicii de pază pe timpul programului școlar, firmele angajate până acum fiind suportate din resursele părinților;
- Există școli care nu oferă suficient spațiu pentru desfășurarea orelor în conformitate cu noile cerințe;
- Nu toate unitățile școlare sunt dotate cu mobilier adecvat.
Egalitatea de șanse în sistemul educațional este obligatorie, un principiu european esențial, dar pentru realizarea acestui deziderat sunt încă etape de parcurs, de aceea este o temă pe care o preiau și în calitate de parlamentar, dar și ca viitor primar. Copiii au nevoie de garanția unui demers educațional calitativ și siguranța unui viitor european în mijlocul comunității pe care, fiecare dintre noi, o numim „acasă”. Deci ne dorim un Iași al educației echitabile, un spațiu în care se cultivă deopotrivă performanța academică, talentul artistic sau sportiv, pasiunea pentru tehnologie, îndemânarea practică, orientată spre tehnică și meserii atractive…
Deși începem un an școlar atipic, bizar și cu limitări inevitabile, cu restricții și măsuri impuse de situația epidemiologică dificilă, consider că, prin devotament, determinare și competență din partea dascălilor, prin dialogul pedagogic inspirat cu elevii noștri, prin preocuparea plină de dragoste și înțelegere a părinților, povestea de succes a școlii ieșene poate merge mai departe. Este nevoie, însă, și de implicarea activă a unei administrații locale competente, pentru ca misiunea școlii, a educației să se împlinească – aceea de a dărui cunoaștere, de a forma competențe, de a modela caractere și valori, oferind, implicit, oportunități de dezvoltare a societății. Toate aceste înseamnă, în fond, a schimba lumea în mai bine…
MULT SUCCES, dragi elevi, stimați profesori, în noul an școlar!
