În Iaşi funcţionează de mulţi ani o şcoală cu metode importate după 1989, din Vest. Deşi numele îi este cunoscut în spaţiul public, mulţi o privesc cu neîncredere, confundând-o cu o şcoală privată. Cu toate acestea, rata de absolvire de la Bacalaureat, în ultimii trei ani, surclasează rezultatele obţinute de şcolile „clasice”.
Despre pedagogia Waldorf, părerile sunt împărţite. Unii spun că este o excelentă alternativă la rigidul sistem clasic acuzat că nu ar face decât să sufoce şi să îndepărteze elevul de şcoală. Alţii afirmă că este o formă de învăţământ potrivită mai degrabă pentru copii cu deficienţe. O alternativă „tolerată” la umbra sistemului tradiţional, marginalizată şi, nu de puţine ori, dusă în derizoriu.
Un proiect revoluţionar
În 1990, primul ministru al Învăţământului din perioada postcomunistă, Mihai Şora, care era un cunoscător şi un admirator al pedagogiei Waldorf, a organizat la Bucureşti un simpozion la care a invitat specialişti din Germania, pentru a împărtăşi cadrelor didactice din România conceptele acestui sistem „revoluţionar”. Un termen perfect pliat pe spiritul perioadei, care avea să genereze mult entuziasm în rândul celor care intrau în contact cu filosofia Waldorf şi să pregătească prima generaţie de pedagogi români specializaţi în această alternativă la învăţământul tradiţional. „Entuziasm este cel mai potrivit cuvânt pentru a descrie ce simţeam. Diferenţele între modul în care comunismul ne învăţase să ne raportăm la elev, la şcoală, la sistemul educaţional şi ceea ce ne-a fost prezentat de specialiştii germani erau uriaşe. Alături de sora mea, Verginia Petrovici, am urmat un prim modul de pregătire în pedagogia Waldorf, cu o durată de un an, apoi ne-am întors la Iaşi şi, împreună cu alte colege, Lia Robu, Mariana Fasolă sau Adelaida Târnoveanu, am deschis prima şcoală de acest tip, ce cuprindea două grupe de grădiniţă şi clasele I-III. Funcţionam într-un spaţiu de pe Lascăr Catargi, care a devenit neîncăpător. Ne-am mutat în actuala locaţie din cartierul Tătăraşi. Eram incluşi în învăţământul de stat, dar aveam foarte puţine fonduri şi, împreună cu părinţii, asiguram toate cele necesare, de la baza materială, până la curăţenie. Ţin minte că, la un moment dat, a trebuit să înfiinţăm, la cererea părinţilor, o clasa formată în mare măsură din fraţii copiilor care erau înscrişi la noi, veniţi din învăţământul tradiţional şi care doreau să fie şi ei în sistemul Waldorf”, îşi aminteşte Maria Dima, una dintre persoanele care au pus bazele învăţământului Waldorf la Iaşi.
La cursurile Waldorf se încearcă îmbinarea utilului cu plăcutul, scopul fiind o educaţie sănătoasă
Din tată în fiu
Vlad Stoica este unul dintre primii elevi ieşeni ai Şcolii Waldorf. Fiica sa învaţă în prezent la aceeaşi şcoală şi, din această dublă ipostază, de absolvent şi părinte, spune că alternativa la sistemul tradiţional este ori dusă în derizoriu, ori prea puţin înţeleasă în România. „În ceea ce priveşte sistemul actual de învăţământ, cred că cel mai nefericit lucru este acela că desfiinţează creativitatea din copii. Spre deosebire de pedagogia Waldorf, educaţia clasică se bazează pe asimilarea cunoştinţelor după tipare, cu accent pe dezvoltarea inteligenţei raţionale şi mult mai puţin, spre deloc, a inteligenţei emoţionale. Din nefericire, sistemul Waldorf nu este înţeles la noi. Multe idei preconcepute, multe lucruri denaturate şi multe beţe în roate din partea autorităţilor au făcut ca această alternativă educaţională să piardă teren în ultimii ani. În Germania, de pildă, şcolile Waldorf sunt private, iar părinţii plătesc sume importante pentru a-şi pregăti copiii în acest sistem”, spune Vlad Stoica.
Rata de absolvire Bac: 81-100%
Despre Liceul Teoretic „Waldorf” din Iaşi, părerile sunt împărţite. Unii spun că este o excelentă alternativă la rigidul sistem clasic, care nu face decât să sufoce şi să îndepărteze elevul de şcoală, în timp ce alţii afirmă că este o formă de învăţământ potrivită mai degrabă pentru copii cu deficienţe. Ultima opinie este o confuzie generată de faptul că întemeietorul acestui tip de educaţie, Rudolf Steiner, a pus la punct şi un curs de pedagogie curativă adresat copiilor cu deficienţe, diferit însă de pedagogia aplicată în şcolile Waldorf.
În ciuda afirmaţiilor referitoare la slaba pregătire a elevilor din învăţământul Waldorf, raportat la standardele impuse de sistemul tradiţional, rezultatele elevilor de la Liceul Waldorf din Iaşi la examenele de Bacalaureat din ultimii trei ani sunt următoarele: 2011 – procentaj de 100%, 2012 – 95,71%, 2013 – 81,1%. La fel de adevărat este că numărul mic al elevilor de la Waldorf, în comparaţie cu cei din liceele clasice, favorizează un procentaj de reuşită superior. Dincolo de cifre, însă, pare interesant de analizat diferenţele de abordare în relaţia dascăl– elev, dascăl–părinte, dascăl–sistem, prezente în pedagogia Waldorf.
„În ceea ce priveşte relaţia profesor-elev, să nu credeţi că este una lipsită de autoritate. Profesorul are autoritatea sa, însă modul în care o manifestă nu este coercitiv, milităresc, ci unul blând. Profesorii sunt pregătiţi în aşa fel încât să înţeleagă elevul şi nevoile sale, chiar şi în cazuri pe care ar putea fi tentaţi să le rezolve folosindu-şi doar autoritatea. Este o relaţie nu de egalitate, dar de înţelegere şi învăţare în ambele sensuri”, explică Adrian Condrea, directorul Liceului Waldorf.
Directorul Şcolii Waldorf din Iaşi, Adrian Condrea, este total încrezător în sistemul de educaţie pe care îl împărtăşeşte
Conduce Consiliul Profesoral, nu directorul
Legat de relaţia dascăl-părinte, Adrian Condrea spune că pedagogia Waldorf implică foarte mult părinţii în procesul de educare al copiilor şi în relaţia cu şcoala. „Discutăm foarte mult cu părinţii chestiuni de pedagogie şi psihologie a copilului, le explicăm de ce alegem să facem un anumit lucru, ce nevoi sau ce progrese sesizăm la copii, cum ne pot sprijini şi continua în familie munca pe care o facem în şcoală. În rest, chestiunile care ţin de administraţie sunt la vedere. Părinţii fac parte dintr-o asociaţie a părinţilor, plătesc o cotizaţie lunară în valoare de 10 euro, iar din aceşti bani se acoperă diferite nevoi sau chestiuni administrative. Şcoala funcţionează ca o comunitate în care copilul beneficiază atât de strădania sa, cât şi de a celorlalţi membri, profesori şi părinţi”, afirmă directorul şcolii.
Şi în ceea ce priveşte relaţia dascăl-sistem, reprezentanţii instituţiei de educaţie spun că lucrurile stau diferit faţă de învăţământul clasic. „Nu funcţionăm pe un sistem piramidal, în care directorul are ultimul cuvânt, iar restul execută. Consiliul profesoral este forul decizional. Ca şi în cazul părinţilor, cărora le transferăm o parte importantă din responsabilitatea procesului de educare, profesorii sunt încurajaţi să se implice în tot ceea ce înseamnă vi
aţa şcolii, să cântărească foarte atent şi să-şi asume deciziile pe care le iau”, spune Adrian Condrea.
Obiectiv: oameni care să gândească
Selecţia şi formarea continuă a cadrelor didactice este cel mai important aspect al pedagogiei Waldorf, spun reprezentanţii acestei şcoli. „Toate cadrele didactice participă la cel puţin două module de perfecţionare anual, fie în ţară, fie în schimburi de experienţă în străinătate. În acelaşi timp, profesorul nu este doar un organizator al activităţii, cineva care aplică o programă, ci un model, un tutore, o resursă. Nu doar elevul, ci şi profesorul trebuie încurajat să se exprime, să creeze, să descopere mereu noi posibilităţi, noi interpretări, pentru că acesta este rezultatul pe care îl urmărim: oameni care să gândească, oameni care să fie sensibili, imaginativi, care să înţeleagă lumea în care trăiesc, nu să funcţioneze într-o rutină sau după reţete standard”, subliniază Adrian Condrea.
În privinţa modelului de dascăl promovat de pedagogia Waldorf, directorul adaugă că se insistă foarte mult pe distincţia între meserie şi misiune: „Din punctul nostru de vedere, a fi dascăl nu este un job, ci o misiune. Dacă nu simţi asta, dacă nu iubeşti ceea ce faci, e puţin probabil să fii cu adevărat performant şi să construieşti lucruri deosebite şi durabile”.
Întemeietorul sistemului Waldorf, Rudolf Steiner (1861- 1925) a fost un filosof, esoterist, artist, pedagog şi gânditor social austriac, fondator al antroposofiei, pedagogiei Waldorf, euritmiei, agriculturii biodinamice şi medicinei antroposofice.
Prima școală din Iași bazată pe o pedagogie alternativă
În România, Şcoala Waldorf este o şcoală alternativă de stat, în cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale. Profesorii sunt plătiţi de către Ministerul Educaţiei după normele în vigoare pentru toţi profesorii. Elevii contribuie doar la fondul clasei şi al şcolii, Waldorf nefiind una cu plată.
Potrivit prezentării făcute pe site-ul waldorfsimeria.ro, ca diferenţe faţă de sistemul clasic de învăţământ, la Şcoala Waldorf se menţionează:
– nu se dau note sau calificative, elevii primind la sfârşitul clasei o caracterizare completă scrisă de învăţător sau de profesori;
– nu se folosesc manuale în clasele primare, elevii putând folosi, pe lângă caietul cu notiţe, toată gama de cărţi existente în legătură cu domeniul studiat. Din gimnaziu pot apărea cărţi de literatură primară, culegeri, în funcţie de cerinţele elevilor;
– materiile principale (limba română, matematica, istoria, biologia, geografia, fizica şi chimia) sunt predate în module (epoci) de câte 3-4 săptămâni. Elevul studiază câte o astfel de materie zilnic, primele două ore, timp de 3-4 săptămâni, după care se trece la o altă materie. Abilităţile, adică limbile străine, sportul, muzica, cursurile artistice, cât şi orele de exerciţiu la literatură, gramatică şi matematică apar în orar după primele două ore;
– programele diferitelor materii, cât şi metodica, sunt mai mult sau mai puţin diferite faţă de sistemul tradiţional. Astfel, din clasa I sunt studiate două limbi străine, pe când scrisul şi cititul sunt învăţate mai lent, pe parcursul primelor două-trei clase. Şcoala Waldorf echivalează nivelul cunoştinţelor, faţă de şcoala tradiţională, o dată la patru ani (clasa a IV-a, examenul de capacitate şi bacalaureatul);
– faţă de materiile obişnuite, există şi alte discipline, cum ar fi: euritmia, desenul formelor, astronomia sau geologia, care umplu anumite „goluri” în evoluţia copilului.
– se susţine necesitatea ca învăţătorul să însoţească o clasă până în clasa a VIII-a.
Maria Montessori a creat un sistem care rivalizează cu Waldorf la popularitate. Există şi în România la Arad, Bucureşti, Braşov şi Cluj
Alte metode de educaţie şcolară
Montessori – creată de medicul şi pedagogul italian Maria Montessori, la începutul secolului al XX-lea, are drept principiu de bază autoeducarea şi aplicarea celor învăţate direct, nemediat. Sunt create grupe educaţionale care acoperă 3 ani, spre exemplu: grupa 3-5 ani, 6-9, 7-10 etc. Copiii sunt
încurajaţi să ia mereu decizii proprii pe care să le respecte.
Reggio Emilia – Fundamentată de Loris Malaguzzi, pedagog, filozof şi inovator în educaţie, această metodă a fost gândită ca un model educaţional bazat pe relaţie, punând accent şi pe mediul înconjurător.
Bank Street – pusă la punct de o şcoală din New York, permite şi înrolarea copiilor de până la 3 ani.
