Un mic sat, Muchelney („insulă mare”, în saxona veche), a devenit o insulă, de aproximativ cinci săptămâni, fiind izolat de restul lumii de ape, situaţie care a provocat critici, la fel ca în întreaga Mare Britanie, cu privire la modul de gestionare a inundaţiilor, relatează AFP.
Micul târg se află în partea centrală a Somerset Levels, nişte câmpii mlăştinoase, în vest, iar o suprafaţă de 11.500 de hectare se află sub ape, după ce ianuarie a fost cea mai plină de precipitaţii lună ianuarie înregistrată în Marea Britanie din 1910 încoace. Astfel, cei 150 de locuitori s-au transformat, de voie, de nevoie, în nişte marinari experimentaţi.
Alte câteva sate trăiesc într-un regim semiautarhic, în voia naturii, baricadate în spatele unor saci de nisip puşi în calea apelor al căror nivel continuă să crească.
Weekendul trecut 180 de case au fost acoperite de ape, iar armata se află în stare de aşteptare, în contextul în care sunt prevăzute noi ploi pentru miercuri.
Guvernul, în faţa unei crize care riscă să se acutizeze, se confruntă cu nemulţumirea tot mai puternică a sinistraţilor, care-l acuză de abandonarea zonei rurale în favoare oraşelor.
Ministrul britanic al Mediului a fost huiduit, în cursul unei vizite în regiune. Prinţul Charles era aşteptat marţi să efectueze o vizită în zonă.
Locuitorii de la Muchelney sunt obişnuiţi cu inundaţiile. „Ele l-au blocat aici pe Cromwell (în secolul al XVII-lea), în perioada în care viza bisericile”, a declarat zâmbind Catherine Denny, o învăţătoare pensionară. Ea şi-a exprimat satisfacţia că frescele unei abaţii din secolul al X-lea nu au fost distruse.
„Însă, anul acesta, (perioada inundaţiilor) este deosebit de lungă”, constată ea. Începând de la 3 ianuarie, satul, situat pe o movilă, este total izolat.
De atunci, toate căile de acces sunt sub ape, care în unele zone ating un nivel de până la doi metri, iar satul este accesibil doar cu barca.
Lucrurile s-au complicat, de la mersul la serviciu şi dusul copiilor la şcoală până la cumpărături.
„Îţi trebuie două ore să te duci să cumperi o pintă de lapte”, rezumă un locuitor, Nigel Smith.
„Atunci, ne organizăm”, spune Catherine Denny, adăugând că oamenii se ajută reciproc („Ai cartofi? Aduc eu pâine”) la biserică, unde sunt organizate mese.
„Oamenii spun că ar trebui să se facă ceva. Dar, sincer, nu ştiu ce s-ar putea face. Este râul, iar în jur este câmpie. Dacă nu accepţi acest lucru, mai bine nu te instalezi aici”, subliniază ea.
Guvernul sugerează acelaşi lucru, întrebându-se dacă este necesar ca aceste zone inundabile să fie protejate cu orice preţ. Ele sunt puţin locuite, iar oamenii s-au instalat în zonă în deplină cunoştinţă de cauză.
„Construirea unor diguri este foarte scumpă”, declară Lordul Chris Smith, conducătorul Agenţiei pentru mediu. În ceea ce priveşte o eventuală dragare a albiilor râurilor, premierul David Cameron a promis patru milioane de lire sterline în acest scop, însă cei mai mulţi dintre experţi apreciază că operaţiunea nu va servi la nimic.
„Să lupţi împotriva naturii nu conduce decât la eşec. Singura soluţie raţională este să te retragi”, afirmă Colin Thorpe, un specialist în domeniu, de la Universitatea de la Nottingham, citat de The Daily Telegraph. El îi încurajează astfel pe unii ecologişti care visează să transforme zona într-un adevărat „Camargue (sudul Franţei) britanic”.
În opinia lui Robin Bord, sătul să vadă „câmpul putrezind” la Muchelney, aceste afirmaţii sunt „sfâşietoare”. „M-am născut aici. Au fost dintotdeauna inundaţii, dar niciodată atât de importante. De ce? Pentru că râurile nu au mai fost dragate de 20 de ani. În schimb, se preferă să se cheltuiască 20 de milioane de lire sterline pentru un sanctuar pentru păsări. Cei de la Guvern preferă păsările oamenilor”, denunţă el.
Nigel Smith este mai puţin virulent. „Cei care s-au săturat cu adevărat au fost afectaţi în mod direct de inundaţii, au pierdut o casă. Ceilalţi îşi fac griji”, spune el.
Sursa: gandul.info
