În breasla celor ce veghează ca fenomenul corupției să nu dea pe dinafară și să se vadă în toată splendoarea nudului gol, merge vorba că treaba nu-i ca pe roți, ba mai sunt și oareșce dosare pe făgaș care mâine-poimâine se sparg ca pătlăgeaua pe grătar ș-atunci să vezi arătat de degete.
Mai nou, cică, ar fi în joc de gleznă un dosăroi ce l-ar avea pe copertă pe dom Țibulcă și pe care dom Chifan de la parchet nu știe cum să-l apuce ca să nu se frigă atunci când ar trebui să-l bage la sertar.
Treaba n-ar fi foarte complicată, că doar vorbim de șăfu procurorilor, numai că sunt ocheane discrete care benoclează dosăroiul, și-s de la capitală, de la oareșce sărvicii, și … nu e bine.
Acuma, vă dați seama că nici ăia de binoclează nu-s tămâie, că nu pică norocul zilnic să prinzi doi pești cu o singură momenală, așa că, așteaptă și nu dau vraghia din mână pentru cioara din par. Dar, cine știe?
