Adriana Radu
Cimitirul Eternitate, grădina cu amintiri
Cimitirul a fost amenajat pe locul donat de primarul Scarlat Paștia în 1868; este cel mai mare cimitir din zona Moldovei și unul dintre cele mai mari cimitire urbane din România; primul înhumat este „copilul Gaston”, care are un monument dedicat; aici a fost construită Biserica Sf. Gheorghe; aici sunt îngropate mari personalități ale Iașului, dar și ale lumii românești.
Cu un aer de cimitir montan, înconjurat de copaci, ferit de ochii aglomerației zilnice și având în apropiere lacul Ciricului, pe una dintre colinele Iașului, se odihnește maiestuos cel mai important cimitir al orașului: Eternitate. Orice mare oraș are un astfel de loc de comemorare, iar Iașul deține aici, în cartierul Tătărașului, un astfel de loc în care se odihnesc deopotrivă mari personalități de odinioară, dar și muritori de rând. Deși mult mai mic și mai necunoscut, cimitirul Eternitate este similaru cimitirului Bellu din capitală, fiind deopotrivă populat cu monumente sompturoase, cavouri ornate, fiind spațiu de memorie al trecerii prin această lume al unor mari oameni de litere, de ştiinţă, militari, artiști, medici de renume mondial.
Pe vremea când primarii donau, nu furau…
Cimitirul Eternitate este, în primul rând, o expresie a modernizării societății românești și o dovadă că sistematizarea orașelor și necesitatatea de asigurare a unei igiene urbane corespunzătoare devenise o regulă în lumea moldovă a secolului al XIX-lea. Cimitirul a fost fondat pe un teren donat de primarul de atunci al Iașului – Scarlat Pastia (ce timpuri, când primarii donau, nu furau!) – care a pus trei condiţii pentru a renunța fără beneficii la întinsa suprafață de teren: Primăria să construiască un drum până acolo, să fie dat în folosință în doi ani și să se numească Eternitatea. Terenul se situa atunci la marginea urbei, într-o zonă izolată și nelocuită, iar scopul edilului era, în fapt, legat de necesitatatea de a desfiinţa cimitirele bisericești din toată zona urbană, la rândul lor prea extinse și posibil generatoare de boli, având în vedere popularea orașului și existența unei igiene precare.
Deși terenul a fost donat în 1868, s-a construit un drum și a fost numit Eternitate, cimitirul propriu-zis a început să funcționeze opt ani mai târziu, în anul 1876. Tot cu grija edilului Scarlat Pastia, aici a fost construită și sfințită Biserica Sf. Gheorghe, care va deveni astfel lăcașul în care ortodocșii ce se vor odihni aici, îi vor trece pragul.
Cimitrul a beneficat ulterior de donarea succesivă a altor suprafețe de teren, acesta extinzându-se de-a lungul unui secol și jumătate și devenind abia la sfârșitul anilor optzeci un cimitir închis.
Loc de veci pentru elita Iașului de altădată
Dar să revenim la personalitățile care se odihnesc aici și care au marcat istoria națională sau locală, fiind astfel actorii unui muzeu trist, dar util pentru reculegerea și comemorarea unor momente importante din trecutul acestor plaiuri.
Dintre scriitori, aici se găsesc mormântul marelelui povestitor Ion Creangă, al nuvelistului Barbu Ștefănescu Delavrancea, al criticului literar Garabet Ibrăileanu, al poetei Otilia Cazimir, al criticului Alexandru A. Philippide, al traducătorului George Lesnea sau al publicistului Aurel Leon.
Tot aici se odihnesc mari nume ale lumii mondene ieșene de odinioară, precum actrițele Arisitizza Romanescu, Agatha Bârsescu, actorii Miluță Ghoeghiu și Toefil Vâlcu, compozitorii Gavril Musicescu și Eduard Caudella, pictorii Nicolae Popa și Sabin Bălașa. Tot aici îi găsim pe istoricii N. Bogdan și Gheorghe Ghibănescu și pe oamenii de știință Petre Andrei, Radu Cernătescu, Grigore Cobălcescu, Vasile Conta, Anastasie Fătu și Dimitrie Gusti, Petru Poni și Ștefan Procopiu. În acest cimitir sunt îngropați militari – cel mai important pentru noi fiind generalul general Cherchez, cel care i-a bătut pe turci la Plevna. Tot aici a fost construit și un monument militar dedicat eroilor din Primul Război Mondial, dar și din Al Doilea Război Mondial, atât români, cât și ruși, germani, francezi.
Deși actualmente sunt o categorie puțin apreciată, aici se odihnesc şi oameni politici adevărați, așa cum au fost Anastasie Panu, Vasile Adamachi, Mihail Kogălniceanu, Vasile Pogor, Nicolae Gane, Ioan Manciuc sau Emil Alexandrescu.
Unele dintre monumentele existente aici sunt veritabile capodopere arhitectonice, de dimensiuni impresionabile, unele dintre ele comandate în străinătate la meșteri renumiți.
De la memorie, la business cu lumea de dincolo
Revenind la prezent, putem observa că cimitirul, deși el însuși un monument prin vechime, dar și prin personalitățile ce se odihnsec aici, este total uitat de autorități. La poarta sa, ființează o firmă gigantică de pompe funebre, care își parchează nenumăratele mașini scumpe dedicate business-ului cu lumea de dincolo pe toate trotoarele din jur. În stânga porții sunt vizibile produsele necesare marii trecerii, iar peste drum sunt nenumărate grupuri de mici afaceriști ocazionali ce vând flori în momentele de sărăbătoare. Cimitirul se animă brusc în noptea de Pași, când toată lumea se duce pioasă să „aprindă o lumânare” la morminte, pentru a uita liniștită de cele sfinte pentru încă un an.
Cimitirul ar putea, fără îndoială, să fie inclus într-o hartă a turismului religios din nordul Moldovei, dar și pe itinerarul dezvoltat al turismului ieșean, alături de alte obiective de patrimoniu. Dar acest lucru este imposibil: suntem prea preocupați de prezent, pentru a ne mai gândi vreun pic că și noi vom deveni trecut… Cât despre turism, mai bine să privim cu speranță spre alții.
Ferită de ochii lumii, grădina cu amintiri a cimitirului Eternitate se odihnește liniștită, veghind, cu adiere de tei, somnul unor oameni fără de care nu am fi existat noi, cei care uităm de toate și de toți.
