Fostul premier Radu Vasile a încetat din viaţa miercuri dimineaţa. Radu Vasile avea 70 de ani şi suferea de cancer la colon. Radu Vasile a fost prim-ministru al României în perioada 1998-1999, din partea PNŢCD. Radu Vasile a avut unul dintre cele mai dificile mandate de premier, într-o perioadă marcată de crize politice în interiorul coaliţie de guvernare, crize economice şi sociale determinate de reformele structurale dure.
Mandat dificil de premier
Unul dintre evenimentele definitorii ale mandatului său este Mineriada din ianuarie 1999, când minerii au instituit haosul în România, iar Radu Vasile, părăsit practic de structurile de forţă, a fost nevoit să încheie Pacea de la Cozia cu liderii minerilor.
În mandatul lui Radu Vasile, România a implementat reforme structurale dureroase, şi-a construit un profil de stat cu aspiraţii pro-occidentale (deschizând inclusiv negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeană), dar a şi suferit în urma unor scandaluri politice şi de corupţie pe care Radu Vasile nu le-a putut gestiona.
În acea perioadă, România a ales să sprijine NATO, acordând drept de survol avioanelor alianţei nord-atlantice pentru a bombarda Serbia. Decizia Guvernului, sprijinită de preşedintele Emil Constantinescu, a provocat un imens scandal politic.
De asemenea, vizita istorică a Papei Ioan Paul al II-lea la Bucureşti a avut loc în mandatul lui Radu Vasile.
Liderul PNŢCD Aurelian Pavelescu a confirmat, pentru B1 Tv, vestea decesului lui Radu Vasile: „A fost un personaj carismatic, foarte iubit în partid. Era o personalitate a partidului, îmi pare foarte rău că a decedat.”
Radu Vasile suferea de câţiva ani de cancer la colon, iar în urmă cu trei ani a suferit o intervenţie chirurgicală, el tratându-se atât în ţară, cât şi în Israel.
Cariera politică legată de PNŢCD
Radu Vasile, politician şi istoric roman, s-a născut la 10 octombrie 1942 la Sibiu şi, pe lângă funcţia de prim-ministru, a fost senator în legislaturile 1992- 1996, 1996 – 2000 şi 2000 – 2004 din partea PNŢCD şi apoi din partea Partidului Democrat, potrivit Wikipedia.org.
A absolvit în 1967 Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti, iar în 1977 a devenit doctor în ştiinţe, cu specialitatea Istoria doctrinelor economice. Între 1967 şi 1969 a fost istoric la Muzeul Satului din Bucureşti, între 1969 şi 1972 a fost cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei României, iar apoi între 1990 şi 1992 a devenit prodecan la Facultatea de Comerţ, din ASE.
Cariera sa politică a fost legată de PNŢCD, formaţiune căreia i-a fost secretar general şi membru al Biroului de Conducere.
După 1989, Radu Vasile a devenit membru PNŢCD, fiind şef de departament economic şi purtător de cuvânt PNŢCD până în 1992. Între 1992 şi 1994, a fost director al ziarului „Dreptatea”.
Senator de Bacău, ales la 27 septembrie 1992 pe listele CDR pentru legislatura deschisă la 16 octombrie 1992. În aceeaşi legislatură Radu Vasile a fost vicepreşedinte al Comisiei parlamentare de anchetă privind cercetarea blocajului financiar din agricultură.
Radu Vasile a fost vicepreşedinte al Senatului din 1 septembrie 1994, în două legislaturi consecutive. De asemenea, a fost secretar general al PNŢCD şi membru al Biroului de Conducere al PNŢCD.
La alegerile din 2000 devine membru PD, ulterior membru al Biroului Permanent Naţional al partidului. Senator PD de Argeş în legislatura 2000-2004. La 2 februarie 2004 este ales vicepreşedinte al Senatului, la propunerea PD, înlocuindu-l pe senatorul Ion Vela.
Radu Vasile a fost şi profesor la ASE şi, de asemenea, a publicat şi volume de poezie, sub pseudonimul Radu Mischiu.
Radu Vasile a avut doi fii. În ultima perioadă a vieţii, el a suferit de mai multe boli – cancer la colon şi afecţiuni cardiace.
Mineriada din ianuarie 1999 şi Pacea de la Costeşti
Mandatul de premier al lui Radu Vasile a fost marcat de Mineriada din 1999. La 18 decembrie 1998, minerii conduşi de liderul sindical Miron Cozma luau decizia declanşării unei greve generale, iar la începutul lunii ianuarie, 15.000 de mineri protestatari ameninţau cu venirea la Bucureşti. Ei solicitau prezenta în Valea Jiului, pentru negocieri, a ministrului Industriilor de la acea vreme, Radu Berceanu, şi a premierului Radu Vasile. Refuzul acestor demnitari i-a înfuriat pe mineri. Deşi primarul Capitalei, Viorel Lis, a anunţat că nu va aviza un posibil marş de protest al minerilor în Capitală, iar Traian Băsescu, ministru al Transporturilor la acea vreme, a refuzat categoric să pună la dispoziţia greviştilor garniturile de tren solicitate pentru deplasarea la Bucureşti, la 14 ianuarie, peste 1.000 de protestatari au escaladat barajul înălţat în Defileul Văii Jiului, ameninţând că nu se vor opri decât în Capitală. Minerii solicitau 10.000 de dolari pentru fiecare disponibilizat sau 500 de dolari pensie pe viaţă, potrivit Wikipedia.org.
La 15 ianuarie 1999 Judecătoria Petroşani a declarat ilegală greva minerilor, iar la 18 ianuarie Miron Cozma a decis începerea „Marşului spre Bucureşti”. Iniţial, în jur de 1.000 de mineri s-au urcat în autocare şi au pornit spre Capitală. Minerii au trecut de câteva baraje ale forţelor de ordine – jandarmi şi trupe ale Ministerului de Interne, iar numărul lor continuă să crească, în condiţiile în care contingente de mineri din Oltenia, Banat, precum şi alte categorii de muncitori se alăturau protestărilor din Valea Jiului. Coloana de protestatari era întâmpinată cu aplauze de locuitorii localităţilor gorjene. Ministrul de Interne de la acea vreme, Gavril Dejeu, a demisionat în seara zilei de 19 ianuarie, după ce minerii au trecut de toate barajele forţelor de ordine din Defileul Jiului.
Guvernul a decis închiderea traficului feroviar pe Valea Oltului, iar pe Autostrada Bucuresti-Pitesti au fost grupate dispozitive de jandarmi. Datorită reţelei de informatori, minerii au aflat din timp ca la Costeşti, Vâlcea (la ieşirea din Horezu) era amplasat un nou baraj al forţelor de ordine şi au decis să petreacă noaptea de 20/21 ianuarie în Horezu.
Bătălia de la Costeşti. Bătălia a început în jurul orelor 14:00 şi s-a încheiat în jurul orelor 17:00, cu victoria minerilor. Forţele de ordine aveau aproximativ 2.000 de combatanţi, inclusiv trupe speciale DIAS şi BAOLP, numărul minerilor fiind de aproximativ 15-20.000. Minerii au străbătut pe jos cei 3 kilometri dintre Horezu şi Costeşti. Au încercuit zona şi au atacat din toate părţile. Din spate jandarmii au fost atacaţi de săteni din Costeşti, înarmaţi cu pistoale de semnalizare. Numărul jandarmilor căzuţi în mâna minerilor se ridică la peste 1.500. Prefectul de Vâlcea, Nicolae Curcaneanu,
a fost luat deasemenea ostatic.
Coloana de manifestanţi îşi continuă drumul spre Râmnicu Vâlcea, după ce au îndepărtat stabilopozii şi stâlpii de beton aflaţi pe şosea. Toate maşinile cu număr de Bucureşti erau distruse de mineri. La Râmnicu Vâlcea, forţele de ordine au reuşit să oprească încercarea câtorva sute localnici de a pătrunde în sediul Prefecturii, care este încercuit de manifestanţii adunaţi în centrul localităţii şi care scandează: „Să vină minerii”, „Cozma, Cozma”, „Vădim, Vădim” şi „Jos prefectul”.
Preşedintele Emil Constantinescu a convocat sesiunea extraordinară a Parlamentului şi a solicitat liderilor partidelor parlamentare să-şi exprima poziţia faţă de evenimentele în curs. În timpul nopţii de 21-22 ianuarie 1999 a fost emisă ordonanţa de urgenţă care instituie starea de urgenţă pe întreg teritoriul României, începând cu ora 14 a zilei de 22 ianuarie. Constantin Dudu Ionescu este numit ministru de Interne şi se produce înlocuirea unor cadre de comandă ale acestui minister.
Pe şoseaua Râmnicu Vâlcea – Piteşti, în dreptul raului Topolog, este amplasat un nou baraj, format din trupe MApN şi DIAS.
Pacea de la Cozia. Aflat în faţa unui conflict fără precedent, primul Ministru Radu Vasile a acceptat în cele din urmă dialogul cu minerii, eveniment care a avut loc la mănăstirea Cozia, la 22-23 ianuarie. În urma acestuia a fost încheiată „Pacea de la Cozia”, un acord în care Guvernul convenea respectarea revendicărilor minerilor, neinchiderea minelor Dalja şi Barbateni şi neinceperea urmăririi penale împotriva liderilor minerilor.
Pas important al României spre NATO – drept de survol acordat Alianţei pentru a bombarda Serbia, în mandatul lui Radu Vasile
În primăvara anului 1999, tot în mandatul de premier al lui Radu Vasile, România a acordat avioanelor Alianţei Nord-Atlantice dreptul de a survola teritoriul ţării noastre pentru a bombarda Serbia.
Decizia Guvernului, sprijinită de preşedintele Emil Constantinescu şi aprobată în cele din urmă de Parlament, a provocat totuşi un imens scandal politic.
Traian Băsescu: Radu Vasile – un premier bun într-o perioadă extrem de grea pentru România
Preşedintele Traian Băsescu a declarat, miercuri, la plecarea spre Berlin, ca Radu Vasile a fost „un prim-ministru bun, pe care România l-a avut într-o perioadă extrem de grea.”
„Îmi exprim regretul pentru decesul lui. Radu Vasile a făcut multe pentru ţară. E un om care a marcat epoca lui, dar şi ce a urmat după el. V-aş aduce aminte că o prioritate aprobată de Radu Vasile a fost reabilitarea drumurilor naţionale existente, iar astăzi vrem toţi autostrăzi. Toţi trebuie să ştim că fără aprobare lui Radu Vasile drumurile naţionale ale României ar fi rămas ca înainte de Revoluţie. Îmi exprim încă o dată profundul regret şi compasiunea pentru trecerea în nefiinţă a lui Radu Vasile.” sursa: hotnews.ro
