Aflat parcă în plină campanie de PR, procurorul general Augustin Lazăr coboară din sferele înalte ale interviurilor în presa internaţională şi îşi face timp să se ia la trântă cu Parlamentul. După ce s-a făcut de râs atacând în contencios administrativ OUG 13/2017, augustul şef al Ministerului Public a găsit de cuviinţă să citeze trunchiat din Constituţie.
În relaţia cu „organul reprezentativ suprem al poporului român”, Augustin Lazăr a considerat potrivit ca instituţia pe care o conduce să se autoinvite la lucrările unei comisii, iar la eveniment să fie trimis un funcţionar oarecare. Confruntat cu realitatea regulamentului Comisiei juridice a Senatului, procurorul general s-a supărat ca văcarul pe sat şi s-a grăbit să ne anunţe că nişte oameni răi îl împiedică să-şi exercite rolul constituţional.
Am aflat cu toţii, dintr-un comunicat al Ministerului Public, următoarele: „Prezența reprezentanților Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la lucrările în comisiile parlamentare, precum și în grupurile de lucru constituite la nivelul Ministerului Justiției sau Consiliului Superior al Magistraturii, este necesară pentru îndeplinirea rolului constituțional de a reprezenta interesele generale ale societăţii şi de a apăra ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor.”
Este, desigur, dreptul procurorul general să se lase cuprins de această vocaţie de trimis al Domnului pe plaiuri mioritice, apărător al drepturilor românilor şi al ordinii în Univers, însă domnia sa omite o parte esenţială din articolul din Constituţie pe care îl citează. „ARTICOLUL 131 (1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.” Ori fix acel „în activitatea judiciară” oferă sensul complet al articolului din legea fundamentală. Iar băgarea în seamă la o dezbatere parlamentară nu intră în categoria activităţilor judiciare.
Parlamentul este, potrivit aceleiaşi Constituţii, „unica autoritate legiuitoare a ţării”, chiar dacă procurorii au brusc pretenţia amestecării în treburile unei alte puteri ale statului. „Conducerea Ministerului Public își exprimă speranța ca, și pe viitor, să fie permisă participarea procurorilor, în calitate de invitați, la procesul de elaborare a legislației privind activitatea sistemului judiciar.” Aici, reprezentanţii Ministerul Public au nimerit-o: au ce să caute în Parlament doar în calitate de invitaţi.
