Părintele arhimandrit Justin Parvu a trecut la cele veşnice duminică seara, 16 iunie, la orele 22.40. Slujba înmormântării va fi săvârşită la Mănăstirea Petru Vodă, joi, 20 iunie.
Viaţa Părintelui Iustin Pârvu
Părintele Iustin Parvu este unul dintre cei mai mari duhovnici ai ţării noastre. Părintele Iustin s-a născut la data de 10 februarie 1919, în satul Poiana Largului, comuna Călugăreni, judeţul Neamţ, fiind cunoscut ca mare duhovnic şi stareţ la Mănăstirea Vodă, arată site-ul crestinortodox.ro.
În anul 1936, tânărul râvnitor de doar 17 ani intră frate la Mănăstirea Durău. După numai un an, în anul 1937, tânărul frate merge la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, de unde va pleca, mai apoi, spre seminarele din Râmnicu-Vâlcea şi Roman. Între 1938 şi 1940 devine membru activ al Mişcării Legionare.
În anul 1940 va vea loc tunderea sa în monahism, iar la doar un an distanţă, hirotonia întru preot. A primit hirotonia la vârsta de 22 de ani.
Între anii 1942-1944, Părintele Iustin Pârvu este numit preot misionar pe Frontul de Est, în Neamţ, până la Odesa. El a participat, împreună cu „Divizia 4 Vânători de Munte” la luptele din cel de-al doilea război mondial, ajungând până la Don. După lăsarea la vatră, el continuă studiile la Seminarul din Roman, amintit mai sus. După război, au început vremurile de prigoană a românilor de către bolşevici. În anul în care va absolvi seminarul, în 1948, el va fi arestat. Prigoana începe !
Părintele Iustin Pârvu este arestat pe motive politice şi condamnat la 12 ani de „închisoare politică”. Nevoitorul pentru ţară şi credinţă, Iustin Pârvu, va fi muncit prin mai multe închisori ale ţării: Suceava, Văcăreşti, Jilava, Gherla, Periprava şi Aiud. Urmează apoi muncă silnică din minele de la Baia Sprie, apoi „reeducarea” din închisoarea Piteşti. În anul 1960, Părintele Iustin este condamnat la încă patru ani de temniţă pentru că nu s-a lepădat de credinţă.
Abia în anul 1964, părintele Iustin Pârvu va fi eliberat, alături de toţi ceilalţi condamnaţi pe motive „politice”, rămaşi în viaţă. Din cauza greutăţilor întâmpinate după eliberare, el ajunge să lucreze ca muncitor forestier.
După o vreme, monahul Iustin este primit în obştea de la Mănăstirea Secu. Astfel, între anii 1966-1974, el va sluji ca preot şi duhovnic în această mănăstire. Între anii 1974 şi 1989, părintele a fost preot monah la Mănăstirea Bistriţa, unde i-au stabilit domiciliul forţat comuniştii, sub supraveghere. În anul 1976, din mila Domnului, ca binecuvântare, părintele Iustin Parvu ajunge să se închine la mănăstirile din Sfântul Munte Athos.
După anul 1990, odată cu Revoluţia, când s-a schimbat regimul politic, Părintele Iustin Parvu se întoarce la Mănăstirea Secu, unde stă aproape un an. După această dată, el se retrage în sihăstrie, cu gândul de a-şi petrece restul zilelor în post şi rugăciune, în isihie.
Rânduiala lui Dumnezeu era însă altă cu Părintele Iustin. Astfel, între anii 1991-1992, alături de alţi doi monahi, Ignat şi Calinic, părintele soseşte în satul Petru Voda. Aici, el va întemeia Mănăstirea Petru Voda – judeţul Neamţ, pe care o închina martirilor romani din închisorile comuniste.
Mănăstirea va avea drept hram pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. La ceva distanţă de mănăstire, Părintele Iustin Pârvu va pune temelia unui schit de maici, cam în aceeaşi perioadă. Astăzi, se bucură de rugăciunile părintelui atât călugării din mănăstire, cât şi maicile din schit. Un azil de bătrâni şi un centru de plasament pentru copii au luat şi ele fiinţă. În urmă nu cu mult timp a început şi mconstructia unui spital.
Pe lângă toate aceste nevoinţe şi osteneli ctitoriceşti, Părintele Iustin Parvu a susţinut viaţa monahală şi din alte schituri, precum cele de la Huţa, din Bihor, Sub Piatră, Alba Iulia, Peştera Sfântul Ioan Casian, Peştera Sfântului Andrei sau Mănăstirea Sfântul Ioan Casian, din Dobrogea.
În anul 2003, părintele înfiinţează o publicaţie de învăţătură şi atitudine ortodoxă, cu apariţie lunară, numită „Glasul Monahilor”. Odată cu venirea anului 2008, în data de 2 noiembrie, părintelui îi vine şi cinstea de a fi ridicat la rangul de arhimandrit.
Scurt cuvânt de învăţătură al Părintelui Iustin Pârvu
Un frate a întrebat:
– Părinte, Avva Varsanufie vorbeşte că în vremea sa mai rămăseseră doar trei purtători de Dumnezeu. Şi dacă asta era la 550 de ani după Hristos, astăzi câţi mai sunt?
A răspuns bătrânul Iustin:
– Trei sute. Căci la sfârşitul vremii, sfinţii nu vor mai face semne şi minuni, ci vor petrece neştiuţi şi necunoscuţi, în smerenie.
Pe 10 februarie 2013 a împlinit vârsta de 94 ani.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
