POEZIA POLITICIENILOR ROMÂNI. Șapte romantici incurabili „pierduți” în Parlament

O poezie scrisă de Nicolae Ceaușescu a fost descoperită în arhive. Poezia, descoperită de un jurnalist al publicaţiei Adevărul, nu are titlu și nici nu e semnată, însă după grafie şi fondul documentar de arhivare în care a fost găsită, este în mod categoric creaţia lui Ceaușescu.

 

După `89, în politica românească au fost câteva cazuri de pasionați de poezie. Nu vorbim de consacrați, precum Adrian Păunescu, ci de cei care au preferat să păstreze discreția de câte ori au fost nevoiți să vorbească despre această pasiune sau alții care au compus în tinerețe. Iată câțiva politicieni poeți mai mult sau mai puțin profesioniști: 

Varujan Vosganian. Senatorul este de profesie economist, autor a peste 500 de studii și articole de specialitate, dar și poet. Debutul literar a fost în anul 1984. Poezia sa a fost tradusă în mai multe limbi și a „constituit textul unor piese muzicale de factură simfonică”.

Setea

Apa era atât de subțire 
încât mi se scurgea printre degete 
oricât de mult le-aș fi strâns 
la picioarele mele nisipul o soarbe 
Setea lui e așijderea nesfârșită 
ca și a mea 
Îmi ling mâinile ude așa cum 
lupoaica își linge puii 
nedezmeticiti 
Simt gustul trupului tău 
după setea rămasă în palmă, 
așa cum gramatici de demult 
scriau altminteri istoria 
după urmele cailor.

 

Markó Béla. Politicianul UDMR, fost profesor de maghiară-franceză, a publicat peste 20 de volume de poezii. De fiecare dată când e întrebat despre pasiunea sa spune că „poezia și politica nu sunt două meniri compatibile”. În 2001, pe vremea în care Adrian Năstase era prim ministru, într-o conferință de presă, a început să recite din poezia „Răzbunarea lui Don Quijote”, a lui Marko Bela: „Aștept să i se curme vântul/ Și îi vin de hac acestei mori”.  

 

Valeriu Stoica. Unul dintre liderii PDL, fost ministru al Justiției, licențiat în drept, este un mare pasionat de poezie. Spune că a moștenit talentul de la mama sa și caută prin poezie să înțeleagă „ordinea mai profundă a lumii”, după cum a precizat într-un articol pentru Adevărul. Însă singurul său volum s-a numit „Istorii duminicale”, a fost într-o ediție limitată și a fost împărțit între prieteni.  

Treieriș

Cât aerul pe arii mai cântă în pendule,
La gurile batozei să m-aşteptaţi cu jind 
şi încărcaţi cu sacii, să aduceţi în pătule, 
Poemele nescrise atâţia ani la rând.

Să măcinaţi la moară, nu mai târziu de mâine, 
Doar câteva cuvinte, iar ţestul suferind 
Să-l dezgropaţi din tainiţi, să coaceţi noua pâine 
şi numai cu vin roşu să o stropiţi în gând. 
Când lacome batoze îmi vor zdrobi o coastă 
În care stai închisă, în spicul cel mai plin, 
Iubita mea, de mine te vei desprinde castă, 
Primind în dar grădina şi-un şarpe mai puţin.

 

Nicușor Păduraru. Politicianul ex-PDL, fost prefect de Iași, specializat în inginerie, a fost remarcat în lumea poeziei prin volumul „Creionul de nuc”. Pasiunea sa pentru poezie spune că a fost tratată cu ironie de adversarii politici și de multe ori ridiculizată.   

Ardeau cărţile

Ardeau cărţile 
şi se făcea că ardeau cărţile
şi câinii cuvintelor muşcau 
flăcările cu ciuda 
şi se făcea că trupul meu 
mistuit de dorinţă 
se transforma uşor în cenuşă 
şi desena hieroglific 
umbrele morţii 
se facea că nu mai eram eu însumi 
şi doar el 
Cuvântul 
plutea fierbinte deasupra cărţilor arse. 
Depunere 
cortine căzute 
aşteaptă flămânde 
paşii trişti 
palmele cuvintele 
praful din mine 
undeva timpul îşi ronţăie liniştit 
secundele crude 
o sală pustie 
atât 

 

Traian Băsescu. În luna octombrie 2009, invitat la emisiunea de televiziune Divertis, Traian Băsescu a lăcrimat intonând o poezie pe care a scris-o pe mare, când se afla într-o croazieră pe Bricul Mircea.

Mama

Deasupră-ţi cerul se înalţă
Şi de pe el, privesc în jos
Sute de stele ce-l admiră
Pe bravul om prietenos

Iar după luni de mers pe-ntinderea albastră
Întors din nou pe ţărmul tău iubit
Ai alergat grăbit spre casă
Să vezi iar chipul mamei fericit

Casa era pustie şi cernită
Şi am plecat în cer (?!), spre cimitir
Ca să aşez în ţărna încă proaspăt răvăşită
Un trandafir, trei lacrimi şi-un sărut
La capul mamei ce murise tristă
Cu gândul la copilul ce-a crescut.

 

Radu Vasile. Fost premier al României, politicianul a surprins pe toată lumea când a descoperit latura sa de poet. De profesie economist, acesta a publicat primul volum de poezie în 1999, „Echilibru în toate”, sub pseudonimul Radu Mischie. Toate poeziile le scrisese în 1988. 

Instalatorul

A stat el (instalatorul) în baie
reparînd
preţ de o săptămînă
Timp în care
Noi
neavînd nimic de pierdut,
Ne-am format o nouă speranţă
Despre cum va fi
Cînd apa va curge.

 

(Sursa:Yahoo! News)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here