pamflet
Dănuț Degeratu
În Paris, ca și în alte locuri din lumea largă, există un dispozitiv gravitațional celebru intitulat Pendulul lui Foucault. Proprietatea miraculoasă a acestuia este că poate oscila în plan vertical. Cu alte cuvinte, pendulul acesta se învârte cu încăpățânare și abilitate în jurul unui punct fix, chiar dacă, aparent, mișcarea sa este rectilinie! Se pare că această proprietate ciudată a dispozitivului inventat de Leon Foucault în 1851 este un izvor de inspirație pentru o serie de personaje contemporane nouă.
Să luăm exemplul doamnei de fier care-i mână în lupta eternă împotriva corupției, prin foc, prin fum și baionete, pe băieții a căror deviză este IMPARȚIALITATE, INTEGRITATE, EFICIENȚĂ! Dacă ne luăm după misiunea autodeclarată a instituției conduse de doamna Kovesi, ”DNA este o structură de parchet specializată în combaterea corupției mari și medii”.
Este prima propoziție de pe pagina de gardă! Buuuun! Toată lumea este de acord că trebuie stârpită corupția, despre care se spune că este un pericol pentru siguranța națională!
Pentru ca acest lucru să se întâmple, adică cei corupți să poată fi băgați la beci indiferent de funcția lor, ”DNA este o entitate independentă în raport cu instanțele judecătorești, cu parchetele de pe lângă acestea, precum și în relațiile cu celelalte autorități publice”. Este ultima propoziție de pe pagina de gardă! Până aici, toate bune și frumoase!
Problema este că evenimentele din ultima vreme arată că entitatea aceasta o cam ia pe arătură de atâta independență și nu spun eu asta ci însăși Curtea Constituțională care, pe data de 27 Februarie anul curent, a constatat că entitatea și-a băgat nasul unde nu-i fierbe oala. Mai mult, gurile rele spun că nu-i de vină entitatea ca atare ci doamna Kovesi, care ar vrea cu insistența implacabilă a pendulului susamintit, să-i bage la beci pe toți politicienii proeminenți de o anume coloratură politică. Așa cum am spus cu alte ocazii, fiind fecior de țăran, nu mă pricep la politică, mă uit doar cu gura căscată la fenomenele din jurul meu și nu încetez a mă minuna!
Uneori, mai trag câte o concluzie și nu am pretenția că de fiecare dată este cea corectă. Bunăoară acum, dacă instanța supremă care este Curtea Constituțională, spune că ai făcut-o de oaie, ar trebui să-ți ceri iertare și să faci un pas în spate! Evident că-mi fac iluzii! Nu numai că nu-și va cere scuze doamna cu pricina și nu va face nici un pas în spate ci va executa același vals concentric, precum pendulul lui Foucault, în jurul punctului de referință. Despre punctul acesta unii spun că, invariabil, este președintele în funcție.
Copii fiind, aveam obiceiul de a umbla cu joaca de la unul la altul, umblând otrocol prin curțile oamenilor, ca toate odraslele de țărani. Dacă se întâmpla însă ca joaca noastră să depășească niște limite rezonabile, adică dacă eram din cale-afară de obraznici, gazda în curtea căreia ne aflam punea mâna pe o coadă de mătură și ne invita politicos: ”Măi derbedeilor, ia dați-i drumul acasă. Hai!”
Cred că, în jocul acesta democratic, doamna de fier a depășit conform Curții Constituționale, limitele rezonabile și a intrat abuziv în curtea altuia iar cineva ar trebui s-o trimită acasă! Există însă un impediment semantic: oare care este femininul de la derbedeu ?
