Vreme de vreo 22 de ani, Neculai Răţoi a condus locomotive. Cineva sus, de la partid, s-a gândit că Neculai Răţoi poate conduce şi oameni, nu doar locomotive. Aşa că, de la sfârşitul anului 1981 şi până în 2008, fostul mecanic a condus Primăria Paşcaniului. În 27 de ani, unii au murit, alţii s-au căsătorit. Unii s-au născut şi au la rândul lor copii. O fi mult, o fi puţin?
Neculai Răţoi a condus Paşcaniul ca pe-o locomotivă, doar că Paşcani e un oraş, nu o locomotivă. La început a pus suflet. Blocurile din spatele Judecătoriei, cele de la piaţă, piaţa din Deal, o parte a esplanadei sunt ctitoriile sale.
După Revoluţie, fabricile păşcănene au fost spoliate meticulos, una câte una. Locomotiva a început să gâfâie. La fel ca şi Constantin Simirad, în ultima parte a perioadei petrecute la Primărie, Neculai Răţoi a demarat Marea Cârpeală. Ici un pic de unsoare, dincolo un tambur schimbat, mai o sudură, mai o pauză că se încinge fierul şi nu mai ţine. Nimic radical în bine, doar o perpetuă peticire.
Spre finalul ultimului mandat al longevivului primar, până şi celebrul lac Peştişorul, în jurul căruia toţi păşcănenii şi-au sărutat soţia măcar o dată, devenise o baltă puturoasă.
Paşcani este oraşul în care am copilărit. Pe Răţoi l-am văzut de multe ori, dar nu l-am cunoscut personal. Avea stilul, iarăşi îmi vine în minte o asemănare cu Simirad, de a se adresa oamenilor direct, fără ocolişuri. „Uăi, nu ţî-i ghini?” sau „Tu di ci ai nevoie?”.
Cei care au interacţionat cu el spun că, dacă ştiai cum să-l abordezi, era un om căruia îi plăcea să ajute. Trebuia să-i arăţi că ştii cine-i cocoşul în bătătură şi să nu-l contrazici. Spre deosebire de alţi primari longevivi din ţară, despre el n-au circulat zvonuri că s-a îmbogăţit pe spinarea Primăriei. Nu la vedere.
Pe Neculai Răţoi, la fel ca şi pe Constantin Simirad, nu i-am perceput ca pe nişte politicieni corupţi. „Uăi, Ioane, dacă tot faci podu’ ăsta du şî la mini acasă o maşânî cu chetriş”. Îmi imaginez că ăsta era genul de atenţie la care s-ar fi rezumat „corupţia” celor doi. „Offshore”, probabil că n-ar fi ştiut cum se pronunţă. Pe de altă parte, presa vremii i-a zugrăvit ca pe nişte veritabili baroni locali. Cel puţin în cazul lui Răţoi, sub masca moldoveanului aprig şi direct, unii spun că se ascundea un veritabil T-Rex rapace. Nimic nu mişca în oraş fără binecuvântarea lui.
Despre Neculai Răţoi sau Constantin Simirad este dificil să spui dacă au fost primari buni sau nu. Ambii au mişcat lucrurile în bine în primii ani. Ulterior, doar au cârpit. Dacă s-ar fi oprit după două mandate de politică, ar fi lăsat o imagine bună. Când petrece prea mult timp în fruntea unei instituţii, orice politician se uzează.
Am văzut puţini politicieni care să aibă carismă, care să treacă sticla, aşa cum se spune în mediul jurnalistic, care să facă masele să-i urmeze. Răţoi şi Simirad au avut acest dar, însă le-a lipsit viziunea. Păcat.
Cu două zile înainte de a muri, Neculai Răţoi a ţinut un discurs în public. „Ce-a fost în stare să facă bun ăsta? Are un magazin unde pune suprapreţ”, s-a referit, acuzator, fostul primar la candidatul unui partid rival. O judecată care surprinde modul său de a conduce oraşul mai bine decât o pot face tuşele de gazetar.
