Un nou an școlar începe luni, 5 septembrie. Nemulțumirile părinților și ale elevilor sunt aceleași din fiecare an: programul încărcat, materia stufoasă, necesitatea meditațiilor.
Unii dintre părinții au luat decizii radicale și au schimbat sistemul de învățământ, dornici să le ofere copiilor șansa să meargă la școală cu plăcere. Este cazul unei mame care a ales să facă demersurile pentru ca fiica sa de 13 ani să urmeze cursurile din altă țară, după cum a relatat într-un comentariu pe Facebook.
„Am lăsat învățământul românesc modern și am ales altul la 2000 km… fără premeditare. Am hotărât într-o vineri din luna mai și am primit răspuns în ziua de luni următoare.
Am ascultat de dorința copilului de a face liceul în străinătate. Am pus deoparte rațiunea și am ascultat de „vocea interioară”. Ne-au „ajutat” în decizie colegii de clasă, câțiva profesori și dirigintele.
Catalogul electronic al mediilor a făcut ca reflexia participației lor să fie mai clară: 9,5, 10, 10, 9, 10, 8, 10, 6, 10, 9, 10….cam pe aci… De 3 ani nu reușea mai mult de 5 și 6 la două, aceleași materii, la care în ultimul an cred că a mai adăugat una.
Nici cu „ajutor” personalizat de la clasă. S-au străduit acești profesori să ne încredințeze asupra retardului copilului, care la celelalte materii se deștepta miraculos.
Bullying-ul??? Avea examenele luate la școala unde urma să se transfere și nu a îndrăznit să le spună colegilor că pleacă. Doar plângea de tristețe acasă.
Miercuri, în penultima zi de școală, colegul de bancă i s-a adresat nervos cu „băi pi…”(fata îi dăduse peste unul din pixuri, din neatenție, și pixul căzuse sub bancă), cu dirigintele de față. Acesta din urmă s-a adresat colegului „nu mai fi așa sensibil”, iar fetei „și tu fii mai ok”. Intervenția lui a încurajat alți doi colegi să o jignească la pauză.
Ce am pierdut?
Fata a pierdut 2 luni de vacanță în care a învățat zi de zi ca să facă dovada că poate fi înscrisă în gradul 10, cu unul peste cel în care a fost admisă în luna mai. Și a obținut înscrierea în acest grad, primul an de colegiu. În țară a terminat clasa a 7-a.
Noi, părinții nu am pierdut nimic. Depărtarea, naveta, scindarea familiei, că nu era în plan o relocare in integrum sunt asumate.
Ce a câștigat? Libertatea de a fi copil încă la 13 ani! Acceptare, încurajare, colegialitate, încredere (deși trebuia să mai fie evaluată o dată pentru gradul 10, făcand dovada parcurgerii materiei de matematică si engleză din curricullum școlii, a fost înscrisă fără această examinare ), suport, promovare.
Ieri a avut loc întâlnirea cu new entry: copiii și părintii au fost preluați de elevi și alți părinți „ambasadori” pentru a fi integrați și a li se oferi suport și un bun-venit bucuros. Fiecare membru al școlii se implică.
Pentru prima dată in ultimii 8 ani sunt încrezătoare în profesori, colegi (sunt clase de câte 16 elevi), în sistem.
Mult succes elevilor noștri, mult curaj părinților lor! Pentru mine să termini școala aici este un act de eroism. Noi, eu, nu am mai avut acest curaj… Părinții mei au lăsat la pensie un învățământ încă „curat”. Copiii noștri cei mari l-au mai prins cât de cât. Acum, cu cea mică am plecat!”, a scris mama pe grupul Părinții elevilor din România.
Părinți care au renunțat la școlile de stat
Alți părinți și-au mutat copiii la școli particulare.
„Am reușit în sfârșit să îmi mut copilul din sistemul de stat în cel privat. Regret doar că nu am putut sa fac asta mai devreme.
Îmi doresc să meargă în sfârșit cu plăcere la școală, să descopere că școala poate fi frumoasă, să descopere că există și oameni dedicați printre cadrele didactice, oameni care nu urlă, nu jignesc, nu demotivează și nu devalorizează.”
„Școala publică a devenit lagăr. Ne pregătim să fugim în SUA, acolo va merge fetița din ianuarie 2023 la școală, nu sunt excelente nici școlile publice din SUA, dar haosul din România este pur și simplu insuportabil. Părinții trebuie să fie mai activi.”
