despre păstorii toxici ai turmei bolnave ; și despre Isus, care nu ne-a zis să fim proști, tîmpiți sau ticăloși
Mai întîi a sunat trompeta de plastic lăcuit a Patriarhiei Romîne – micul ied-zuit Vasile Bănescu , care s-a încordat spre autoritățile laice, în chestiunea restricțiilor anti-covidice impuse cu ocazia pelerinajului de Sfînta Paraschiva. Apoi a trîmbițat ierihonic și marele ierarh ortodox al locului, mitropolitul Moldovei și Bucovinei Teofan. Care s-a încordat aprig, altfel decît îl știa lumea, arătînd că mîța blîndă poate zgîria rău.
După această încruntată tiradă a mitropolitului, mai toată discuția publică se duce în jurul unei întrebări generice : sînt întemeiate argumentele marelui ierarh de la Iași ? Adică, mai explicit : limitează ilegal autoritățile drepturile religioase ale cetățenilor ? Îi discriminează deciziile statului pe credincioșii ortodocși ? Ar trebui lăsați pelerinii să vină, fără nici o restricție, la racla cu moaștele Sfintei Paraschiva ?
Dacă ne menținem în rama probozeniei mitropolitului, e foarte posibil ca ierarhul ieșean să aibă dreptate, în mare măsură. La pachet cu prezidentul Iohanis, guvernul liberal și subsidiarii săi locali s-au comportat, de la izbucnirea pandemiei, într-un mod atît de idiot, iresponsabil si ne-democratic, încît invocarea variantei ” Dragnea – Dăncilă ” e doar un mod penibil și dezgustător de a ascunde rîtuiala porcilor domestici cu ajutorul spaimei de mistreți.
Dacă însă renunțăm la obiceiul favorit al turmei, adică ignorarea pădurii din cauza copacilor, putem vedea un lucru mai clar ca eclipsa de soare : Biserica Ortodoxă Romînă e un vechi complice al bubelor pe care acum le arată cu degetul, în capul autorităților liberale.
Mă rog, dacă am vrea să ne jucăm de-a rabinăria cu teologii de carton ortodox, am putea observa, mai întîi, că povestea oaselor vindecătoare ( sau ajutătoare la cîștigurile de la Loto etc ) nu prea apare în Biblie. La fel cum nu apare nici liota funcționărească a nomenclaturiștilor cu cruce pravoslaBnică – patriarhi, mitropoliți, arhiepiscopi, mitocondriți și alte mega-protozoare. Parcă rabi Ieșua din Nazaret, mai cunoscut ca Isus Hristos, n-a zis nimic de toată paranghelia asta cu capoate aurite și oale craniene pline de chetre scumpe. Da’ ce mai contează, principalul e să fie ceva frumos și îmbîrligat, ca să se uite norodul la tot spectacolul ăsta ca mîța lui Schrodinger în calendarul mayaș.
Dar să lăsăm în plata domnului Costică Sturzu placa teologiei de serviciu și să revenim la esența chestiunii : da, deciziile strîmbe, idioate sau ilegale ale autorităților liberale există și din cauza profundei putrefacții a Bisericii Ortodoxe Romîne. La fel ca deciziile similare ale tuturor guvernărilor romîneze, de orice culoare ar fi fost ele.
Începînd cu patriarhul prim-ministru Miron Cristea și regele dictator Carol secundul , avem în istoria contemporană o lungă serie de amoruri politicoide între marii șefi ai ortodoxiei romîneze și lideri ai statului – criminali, genocidari, odioși, tîmpiți sau toxici prin incompetență crasă. Sub toate dictaturile ( regală, stalinistă, ceaușistă ) , BOR a fost dama de companie evlavioasă a puterii anti-naționale, cu excepția unei minorități care a avut mereu de suferit, și din partea statului, și din partea șefilor clerului ortodox. Apropo, domnu’ mitropolit, pe vremea dictaturii lui Ceaușescu n-am prea auzit ca vreun popă-șef să mîrîie contra ” limitării libertății religioase „. Sau o fi zis ceva, da’ în somn ? Că de la CNSAS au apărut doar dovezi despre mitropoliți turnători la Securitate.
Dar poate și mai dezgustătoare decît pactizarea cu antihristul comunist e complicitatea permanentă a BOR cu jegul politic de după 1989. Fiindcă după moartea lui Ceaușescu n-a mai fost nici o dictatură cu care ortodoxia de rit decebalic să-și poată scuza înfrățirea puntoasă cu dracul democratic. Infiltrată la vîrf de danieli-cioboți, pimeni suceveni și alți securiști sub acoperire, BOR a prestat și a încasat, cu cădelniță în loc de felinar roșu. Cînd a mai mîrîit uneori a făcut-o, cel mai adesea , în numele unui neo-Ev Mediu sau al păstrării unor privilegii anacronice. În rest, ” pupat Piața Endependenți’ ” și ” mănăstire, maici, chef „. Plus ” pupă-l în bot și papă-l tot „. Caragiale, pardon. Cu dungi groase de Gogol.
Da, domnu’ mitropolit Savu, liberalii iau acum decizii care probabil îți limitează ilegal libertatea religioasă fiindcă dumneata și restul colegilor cu capoate negre n-ați făcut mai nimic, vreme de 30 de ani, ca să educați credincioșii, în mod real, în spiritul lui rabi Ieșua din Nazaret, mai cunoscut ca Isus Hristos. Care nu tăcea , atunci cînd vedea mizeria umană din capul mesei. Fiindcă ați preferat să vă lăsați credincioșii într-un primitivism cu smartfon, dar cu dungi groase de Ev Mediu, credincioșii voștri au ales conducători ca Iliescu, Dragnea, Iohanis, Orban, Chirica. Fiindcă dumneata, domnu’ mitropolit Savu, te-ai pupat mereu, ca un caiaf delicat, cu primarul Chirica, făcîndu-te că nu vezi valurile de mizerie pe care le emană, degeaba te mai înfoi acum către el și către șefii lui : te-ai comportat ca o damă de companie de lux, ești tratat ca o damă de companie.
Desigur, e dreptul oricui să creadă în oase vindecătoare sau în pîrțuri de inorog aducătoare de belșug . Dar cînd, în numele unor asemenea credințe, niște neo-caiafi ne povestesc că ei nici cu Pilat din Pont nu s-au pupat, nici gura nu le miroase, e puțin cam prea mare nesimțirea. Nicolae Steinhardt, călugăr ortodox și om drept, a zis tare bine : Isus nu ne-a poruncit să fim proști. Și nici ticăloși.
Deci, domnu’ mitropolit Savu & Co, cu riscul să mă scrieți pe toacă, am un îndemn clar : oleacă de obraz, dacă se poate, că asta n-a omorît pe nimeni. Dar nesimțirea patologică si cronică a unor neo-caiafi omoară învățăturile lui rabi Ieșua din Nazaret. Mai cunoscut și ca Isus Hristos.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii . Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
