Papagalii cu pene de curcan de la ziarul lăzesco-hrițăcesc se fac de cacao pe bandă rulantă, ca mîrțoaga dusă la tîrg, da’ nu ca să fie vîndută, ci ca să fie făcută de rușine.
În ultimul episod al serialului involuntar ” Să rîdem de Ziarul de Iași „, ornitorincii pseudo-jurnalistici au momit carașii cititori cu o nadă de mare senzație, pusă în cîrligul unui titlu cu schepsis adînc:” Pune, bre, nişte fătuci cu ţâţe mari şi c** asemine, să-i placă turcului”. Cum se făcea la Iaşi baia de mulţime acum trei secole?
După titlul de mare agațament tabloidic, urmau ieksplicățiunile de rigoare : Un interesant fragment din cronica “O samă de cuvinte” , ce surprinde a treia înscăunare a domnului Costandin Mavrocordat, la Iaşi, după ce a promis turcilor dări mai mari, a fost publicată pe pagina personală de scriitorul, publicistul şi traducătorul ieşean Radu Părpăuţă. Redăm în continuare acel fragment, aşa cum a fost publicat.
Decît că, precum în bancul sovietic, nu era limuzină Volga, ci bicicletă Ukraina, și nu i s-a dat lui Ivan din Moscova, ci i s-a furat lui Ghenadie din Leningrad. Adică : fragmentul preluat de gazeta lăzeasco-hrițăcească nu e din opera cronicarului Ion Neculce, ci e scris de Radu Părpăuță. Despre dezacordul agramat dintre sub’ect și predicat nu mai dzîșem nica, cî di undi nu-i, niș’ Dumnedzău nu cere.
Dacă ar fi avut oleacă de carte, hrițacii lăzești ar fi ” optservat ” repejor că în textul publicat de ei sînt cuvinte care n-aveau cum să fie folosite în vremea lui Neculce, fiindcă au apărut mult mai tîrziu pe meleagurile moldovenești.
Dacă tot n-au carte, da’ ar fi avut oleacă de minte, îl întrebau despre textul pe care i l-au pus în cîrcă lui Neculce chiar pe Radu Părpăuță, care are rubrică săptămînală taman în ziarul lor.
Așa ar fi putut afla ceea ce Radu Părpăuță a scris explicit, pe pagina lui de Facebook : aceste texte sînt scrise de el, în maniera vechilor cronici moldovenești. Da’, vorba ‘ ceea : neștiința înconjoară, da’ prostia dă de-a dreptu’.
Deci aciasta iaste poveastea întîmplării în carele s-au făcut de rîsul tîrgului pisarii cei cu fală mare ai vel-logofăților Lăzescul ot SIE și Hrițac ot Dumești, în dzilele lui vodă Sasul ot Sîghiu, leat 2020. Și au rîsu de iei oaminii cu carte, ca de nește proști fără de minte, cum s-au arătat a hi, nu întîia oară.
În rest, tot ghini ș’ frumos, slava Domnulu’ cî autoru’ articolulu’ din gazetu’ hrițăcesc o semnat găinațu’ cu pseudonim, ca să rămînă rușinea pisti tăț’ proștii di la gazetă, nu numa’ pisti unu’. Doamni-ajiută, bani de-o sută !
