M-am uitat pe 24 ianuarie la prezidiul organizat în Piața Unirii și mi s-a făcut rușine. Mi s-a făcut rușine pentru că nici unul dintre acei bărbați – căci erau aproape numai bărbați cocoțați acolo – nu reprezintă Iașul, nu mă reprezintă, nu ne reprezintă, pe noi ieșenii.
În colțul cel mai îndepărtat al infamantei scene i-am văzut, izolați de liderul partidului lor și de liderii coaliției din care fac parte oficial, pe cei doi penali de seamă ai Iașului, Mihai Chirica și Costel Alexe.
Ambii cu câte două trimiteri în judecată, ambii refuzând să dea drumul la scaunul pe care l-au înhățat cu ambele mâini, în timp ce procurorii îi trag de picioare afară, purtau cu mândrie drapelul țării. Nu exagerez când vă spun când i-am văzut pe cei doi nefiindu-le jenă să îmbrace drapelul României, o Românie pe care nu au avut, în schimb, jenă să o jefuiască.
Apoi, i-am văzut și pe cei doi lideri ai PSD și PNL, le-am auzit discursurile lemnoase, i-am auzit vorbind despre unire, dar de 33 de ani Moldova este ruptă și izolată de restul țării, pentru că de tot atâția ani liderii de la București nu au fost interesați să unească cu adevărat regiunea noastră de România prin autostrăzi și prin căi ferate moderne.
E ușor să citești de pe foi scrise de alții despre sentimente pe care le uiți, de fapt, de îndată ce ai plecat din Iași și, mai departe, dincolo de Focșani. De fapt, până când Moldova nu va fi străbătută de autostrăzi, nici nu știu de ce ar mai avea obrazul vreun lider al PSD și PNL să vină să danseze hore golite de sens în Piața Unirii.
Nu în ultimul rând, mi s-a făcut rușine și când am văzut că pe scenă am putut distinge cu greu câteva femei, ascunse undeva în spate. Nu ar fi trebuit să mă mire, suntem totuși țara care ocupă locul 26 din 27 în UE în ceea ce privește egalitatea de gen. Totuși, am constatat că pe bărbații din PSD și PNL nici măcar salvarea aparențelor nu-i preocupă.
Voi milita în continuare pentru ca femeile să aibă cât mai mult acces în politica românească. Altfel nici nu se poate, femeile competente și puternice pot face acele lucruri bune pe care bărbați de genul celor menționați mai sus nu au fost capabili.
M-am uitat pe 24 ianuarie în Piața Unirii și am găsit ceva de care să fiu și mândru: de ieșeni, de oamenii care cred în România, care cred în Iași și care vor să prosperăm împreună, să ne dezvoltăm împreună, să fim împreună.
Acestora le mulțumesc că nu au renunțat să creadă că putem face bine!
