despre ultimul episod planetar de circăraie kitschuros-progresistă, cu ramă presupus sportivă
Nu mă uit din principiu la ,, deschiderile ,, de evenimente sportive, indiferent dacă e vorba de olimpiade, campionate mondiale de fotbal sau Cupa Județului Homolulu la Schi Prin Copaci. Dintr-un motiv foarte simplu : în 90 % din cazuri, chestiile care se întîmplă pe stadioanele cu pricina sînt o expresie plină de figuri ieftine a unei mentalități de circ tribal, prin care papuașii de anu’ ăsta vor să le arate boșimanilor de acu’ patru ani, la pachet cu restul purtătorilor de pene în cap și inele în nas, ce mega-bengoși îs ei. Eventual cei mai bengoși. Iar scamatoriile și lambăzile ce compun ninunatele spectacole ,, de sunet și lumină ,, au cam tot atîta legătură cu sportul și spiritul lui pe cît are patriarhul Daniel Ciobotea cu Isus Hristos. Sau Klaus Iohanis cu Romînia.
Prin urmare, nu m-am uitat decît din întîmplare, cîteva secunde, la ,, deschiderea ,, pariziană a olimpiadei abia începute, și am văzut doar că defilarea tradițională a delegațiilor s-a făcut pe gîrla Senei, cu ajutorul unor șalupe, barje, barcazuri sau ce-o mai fi fost ele. O mare jmekerie, desigur, o găsolniță geeeniaală, care îi face niște mărunți pe alde Fidipides și alți învechiți din categoria dinozaurilor mumificați. Vive la Transe, vive la Rhetorique ! Sau Rîtorique, ca să fim mai pă precizărie, așea.
Despre tămbălăul generat de lăbărțeala hîrmeneuticoasă de pe plutele pariziene am aflat deci a doua zi, și cîteva poze mi-au fost cu totul de ajuns ca să înțeleg acest nou episod al unei povești începute cu mai multe decenii în urmă. Da, doar cîteva poze, fiindcă nu trebuie să faci turul complet al unei bude școlare din fundul curții, atîta timp cît duhoarea te trăsnește de departe, fără să fie nevoie de mari metodologii analitice. Scuzaț’, da’ cam așa e și cu scălîmbăiala de prost gust pe care a oferit-o, curbi et ciorbi, presupusul oraș al luminilor.
Fiindcă despre mult prost gust e vorba, de fapt, în această nouă întîmplare din vechiul serial ,, Intestinul gros mental pour les con-naisseurs ,,. Sau ,, Cîntarea Kitschăriei ,, , varianta pentru prostimea progresistoidă. Prost gust, mizerie mentală și ieftineală de bîlci, ca la Murgeni sau Țăndărei : femeia cu barbă, cel mai mare pitic din lume ( cîndva era ăla sovietic ), sau, mai pe scurt, carcalete tărcat cu garnitură de sportivi. Totul plătit cu vagoane de bani publici, de data asta ai prostanilor francezi.
Singurul lucru care a lipsit în această defilare pe gîrla mentală a fost prezidentul Macron, accesorizat cu un băț în dos și călare acvatic pe consoarta lui, care să taie apa în chip de pangolin mumificat. Ar fi fost o alîngorie perfectă și pentru această poveste parizeriană, și pentru vremurile hieronymo-borșite pe care le trăim de ceva timp. Vremuri în care diversitatea a fost sinonimizată forțat cu grotescitatea, libertatea cu lăbărțarea și sincretismul cu cretinismul. Iar una dintre consecințe e sigură : ca și în alte cazuri, rafinații scîrvilizației decrepite au dat din nou apă la moară barbarilor de tip putinist, ayatolahist etc, care își mobilizează hoardele mentale și militare cu imaginea diabolizată a imperiului occidental, în contrast cu ordinea de lagăr concentraționar sau de inchiziție ambalată în Coran.
Ca de obicei, argumentația ,, pro ,, de după ninunata lăbărțare, cu tarantelele întrelectualiste tipice, a fost doar o reluare a unei scheme betonate deja, care ar fi doar penibilă dacă n-ar fi patologic de agresivă, trist de pavloviană și dezgustător de tribală : cine nu sare e putinist sau prost de moare ; sînteți idioți dacă nu înțelegeți rafinamentul găinațului cu guler de blană ; glodul e noua marmură. Allez, enfants de la Latrie, / Le jour de soir est arrivé !
Să ne bucurăm, deci. Trăiască cercurile olimpice elipsoidale ! Găureamus ici în tur ! Veniți de luați slănină ! Slănină din slănină, dinrect din Orașul Lumină. Lumina de la capătul tunelului intestinal.
Lucian Postu
