Mai nou, nu știu de ce se bășică lumea că Tăriceanu și cu Ponta… egal love, pentru că s-au mai văzut alianțe contra naturii, mult mai eficace decât actuala, cu doctrinele în sertarul de ciorapi și principiile puse la uscat să se mai zvinte. Dacă mai luăm în considerare și alianța de trecut puntea, pe care o are dom Tăriceanu de dus în cârcă, care din păcate se apropie de final, am putea zice că vestita frăție cu necuratul s-ar putea face și cu un „pe de trei“ și domnu Ponta fiind un actor al aceluiași joc. Momentul zice că nu era de bon ton să se abordeze direct pentru miza votului la doamna Viorica, care-i în cădere liberă spre bucătărie, cozonaci și zacuști, ci mai pe ocolite la dom Tăriceanu, că mnealui e obișnuit cu mai multe, dar legale, plus de alta, este și la o vârstă când te mai lasă câte un neuron sau doi, iar cătina nu mai este afrodisiac.
Mergem mai departe și am putea să credem că pribegia politică, după șuturile luate cu doctrina deschisă, i-au mai dizolvat un lighean de scrupule lui domnu Victor, ce-n lipsa unui partidoi cu tot cu mentori, trebuie să revină în cărți. A încercat o manevră cu madam Firea să-i tragă scaunul lui Daddy, dar s-a fâsâit, pentru că nea omu’ a luat-o liniștit la vale–nspre Jilava și nu era cușer să te asociezi cu așa ceva. Cu Tăriceanu, se schimbă calimera. Ai și un Vosganian care, până la prescrierea faptelor, trebuie s-alerge după voturi, bașca un contingent de nemulțumiți majori care n-au prins nimic din suplimentul de la ora zece al veteranilor din partidoi.
Una peste alta, prezumtiva alianță, nedată pe față, dar sugerată prin același procedeu cu care șeful ALDE s-a scăpat pe el în parlament, rămâne una de consistență urbană, deci de salon, unde dulceața e din partea casei, apa, de la genunchi, iar servețelele pă persoană fizică. Dacă doamna Viorica mai aduce un scaun, s-ar putea pune de un tabinet și cu ungurii, că sigur pun pe masă și un pic de lichior de trandafiri din cămara lui Ildiko, dar din ăla cu aromă de vodcă rusească. Nu discutăm aici de minorități, pentru că oricum stau la ferești și se uită cum joacă domnii.
Dar, să punem de-o operație cu „și cu“, pe procente, și-o să vedem că dă cu rest, adică mai trebuie, recentele măsurători sociologice indicând o potențială confruntare în trei pentru accesul la butoanele nației. Știind că atunci când doi se ceartă al treilea înșfacă cașcavalul, partidoiul tace chitic și-i invită și pe colegi să joace mai departe tabinet, lăsându-i pe USR-iști să dea cu mucii-n fasole în efortul de tatonare al unei prezumtive coaliții cu băieții lui Orban, sătui de matriarhatul de până nu demult. Și asta se vede cu prisosință, că tot mai des răsar imbecili ce sunt atribuiți USR și care debitează mai multe prostii pe minut decât le-am putea auzi într-o emisiune de pe A3 sau din rostirea altor corifei cu ghilimele și ghiul pe degetul mic. Acuma, nici liberalii nu se agită prea tare. Ori știu zicala cu cei ce se ceartă, ori stau la cotitură să vază cine sare la gâtul USR-ului și mai ales cu ce, ori îl imită pe președinte într-o tăcere bine făcută, chiar foarte bine făcută, la adăpostul zâzaniei naționale cu milițieni care-și fac treaba din doi în doi.
Numai de bine,
Văru
