Marina Voicu este studentă la Departamentul de Limbă și Literatură Coreeană a Universității Yonsei din Seul. A plecat de ani buni din țară, integrându-se într-o limbă și o cultură care nu sunt la îndemâna oricui. În timp, a reușit să organizeze și să anime o adevărată comunitate online, alcătuită din cei dornici să se inițieze în studiul unei limbi pe cât de dificilă, pe atât de frumoasă. În cele ce urmează, Marina Voicu vorbește despre această aventură culturală care încă este departe de un final. Interviul integral poate fi citit în numărul de vară al revistei „Dacia literară”. (Roxana Drugescu)
Aș vrea să începem interviul prin a explica celor care ne citesc cine ești.
Sunt studentă la Departamentul de Limbă și Literatură Coreeană la Universitatea Yonsei din Seul, Coreea și sunt fondator și administrator al comunității KCC. Romania (Korean Cultural Club in Romania).
De unde a pornit pasiunea pentru imba și cultura coreeană?
Pasiunea mea pentru limba coreeană a început de acum mulți ani. Am fost atrasă de culturile asiatice de când am fost copil, dar m-am îndreptat către limba coreeană după ce am început să văd filme coreene online. Să fiu sinceră, am început a studia limba pentru că actorul meu preferat coreean (Kim Bum) de la acea vreme nu vorbea engleza și am dorit să comunic cu el prin Twitter. Apoi, am început a studia la Universitatea Babes-Bolyai ca specializare principală și abia atunci am început să descopăr mai multe despre istoria și cultura coreeană.
„Am început a preda gratuit limba coreeană din simplul motiv că eu nu am avut materiale atunci când am încercat să studiez singură”
Când te-ai mutat în Coreea de Sud, și cum ai ajuns acolo?
Înainte de a intra în anul final la universitate, mama mea a decedat și am fost nevoită să renunț la studii din pricina dificultăților financiare și emoționale. După un an, am aplicat la bursa guvernamentală din partea Coreei (prin programul KGSP) și am luat bursa. Așa am ajuns aici, acum mai bine de 4 ani.
În mediul online ești o prezență constantă, fie că vorbim de canalul tău de Youtube, unde oferi sfaturi și idei despre Coreea, despre societatea coreeană, despre istoria ori cultura ei, fie că vorbim despre cursurile tale online, fie că vorbim de cele patru pagini de Facebook, pe care le moderezi. De la ce a pornit această muncă enormă, dar extrem de apreciată de cursanții tăi?
În primul rând, am început pentru mine. Am vrut să adun informații despre Coreea și limba coreeană pentru mine. Apoi au venit membrii și am creat o echipă. După un an, ne-am unit cu mai multe grupuri online și am creat această comunitate, KCC.Romania. Sincer, cred că nu este neapărat o muncă pentru mine. De cele mai multe ori, îmi este mare drag să fac aceste activități. Păcat că nu am așa de mult timp. Pe de altă parte, am început a preda gratuit limba coreeană din simplul motiv că eu nu am avut materiale atunci când am încercat să studiez singură. Am realizat că este nevoie de oameni cu inițiativă care să își ofere serviciile gratuite pentru a porni ceva important în comunitatea de români tineri. Și așa am tot început să vorbesc despre reala Coree, despre oamenii de aici, obiceiuri, știri, burse de studiu și multe altele.
Toate cursurile tale pornesc de fapt, de la propria experiență. Tu însăți încă mai studiezi. Care apreciezi că ar fi perioada de timp în care o persoană poate învăța, la nivel conversațional, limba coreeană? În România nu există multe materiale de pe care să studiezi. Care ar fi alternativa?
Consider că este necesar minimum un an pentru cei ce studiază o dată pe săptămână. Dacă cineva face mai intensiv, cred că și 7-8 luni sunt necesare pentru a prinde coreeana de bază pentru o discuție. Sunt de acord, nu există materiale bune pe piață. De aceea am început să predau eu pe Youtube și pe blogul personal. De asemenea, în această vară voi filma cursuri video de limba coreeană ce pot fi studiate acasă doar cu telefonul sau calculatorul. La Cluj și București se poate alege ca specializare această limbă, iar în o parte din orașe se încearcă cursuri de coreeană, dar nu știu sigur cât sunt de eficiente. În realitate, doar o parte dintre persoanele care predau au studiu în educația limbii coreene. De aceea, eu voi încerca lecțiile video. Am și experiență, și cercetare făcută, și este și specializarea mea.
Te-ar tenta sau te-au tentat traducerile? Eventual, tu să promovezi scriitorii români, contemporani sau clasici, în Coreea?
Am avut traduceri, împreună cu prietenul meu care a studiat limba română ca specializare. Chiar recent am tradus o emisiune TV despre România. Din păcate, nu este planul meu de viitor, eu dorind să mă axez pe cercetarea studierii limbilor străine. Și eu sunt doar un om și timpul meu este limitat. Poate pe viitor, la bătrânețe, când voi avea mai mult timp liber voi traduce și literatură română. Deocamdată, din câte știu, aceste opere se traduc de către profesorii Departamentului de limbă română din Coreea.
„Atunci când ne așezăm la masă, trebuie să așteptăm până mănâncă cel mai în vârstă om de la masă”
Prietenul tău este din Coreea. V-ați lovit de reticența specifică în cazul cuplurilor inter-rasiale? A fost vreodată în România?
Iubitul meu a fost un semestru cu schimb de experiență în Iași. Diferențe culturale au fost resimțite mai ales din partea mea. Nu pot să accept toate așteptările lor doar pentru că sunt aici. De exemplu, atunci când ne așezăm la masă, trebuie să așteptăm până mănâncă cel mai în vârstă om de la masă. Sau să bem cu capul ferit față de cel mai în vârstă. De asemenea, sunt foarte directă față de ei. Ei nu zic direct ce gândesc, ci pe ocolite. De aceea, câteodată nu înțeleg ce își doresc ceilalți de la mine.
Cu ce diferă viața universitară din Coreea față de ce-ai văzut în țară?
În primul rând, anul universitar este împărțit pe semestre. De aceea, într-un semestru de aproximativ 4 luni, avem 2 sesiuni de examene, proiecte școlare, teme săptămânale, prezentări și proiecte de grup de cercetare. Studiul este foarte intens, astfel încât studenții nu prea au timp de viață socială. Pe de altă parte există grupurile (sau cluburile, cum se numesc aici) școlare unde studenții pregătesc activități, întâlnesc prieteni, merg în excursie sau fac proiecte împreună. Ce îmi place în mod deosebit este faptul că ne alegem noi cursurile pe care vrem să le avem și facem programul noi înșine. Evident, din cauza competiției, câteodată dăm greș în a ne înscrie la cursurile dorite și alegem „orice e bun și se potrivește la programul nostru”. Apoi, materialele sunt urcate pe website de către profesori. Avem un website unde intrăm cu numărul de student și parola, și acolo comunicăm cu ceilalți studenți și profesorii. Temele se urcă online, iar notificările se pot verifica tot acolo. Cea mai mare diferență este sistemul de notare. Aici folosesc sistemul american pe bază de procentaje. Spre exemplu, cursurile în engleză se notează ca la noi, însă cele în coreeană sunt diferite. Doar o parte dintre studenți pot lua nota maximă, apoi procentajul se schimbă pentru fiecare treaptă de notare. (de la A+ = 10+, până la F=fail).
Te-ai lovit de acea presiune socială, despre care se tot vorbește că ar fi la baza ratei de sinucideri ridicată, în rândul tinerilor coreeni?
Bineînțeles. Din cauza lipsei de socializare și competiției mari dintre studenți, și eu am simțit presiune în perioada examenelor. Cam în fiecare sesiune finală de examene sunt stresată și simt că voi pica examenele. Dorm când pot și mănânc când îmi aduc aminte. Se adună foarte multe proiecte și materiale de studiat încât stresul se resimte cu două săptămâni înainte de examene. Cred că lipsa somnului și odihna suficientă, competiția dintre oameni și așteptările celor în vârstă de la tineri sunt factorii care duc la acest stres.
Nadia Comăneci, Dracula și Hagi
În grupul tău de prieteni coreeni, care este imaginea României? Și a Europei, în general?
Sincer, nu știu multe despre România. Despre Europa aud lucruri bune, mai ales pentru că ei tind să viziteze tot mai des țările Europei. Oamenii în vârstă își amintesc despre Nadia Comăneci și Dracula, băieții știu despre Hagi. Dar, în mare parte, România nu este în lista țărilor de care să fie interesați. La această parte, avem de învățat de la ei. Trebuie să învățăm să ne promovăm țara și să ne oprim din a vorbi urât despre țara noastră.
Există catedră de limbă română, la Universitatea la care studiezi?
Din păcate, nu. Singurul departament de limbă română se află la HUFS (Hanguk University of Foreign Studies), în campusul din afara capitalei.
În Iași este de abia la început schimbul cultural între cele două țări; care este situația în celelalte centre universitare?
Din păcate nu știu exact nici eu. În afară de Universitățile din Brașov, Cluj și București nu știu prea multe despre acest lucru.
Te tentează să rămâi definitiv în Coreea, ori poate să inițiezi o Academie de studii coreene, în București/ țară?
Inițial am dorit să mai rămân aici și pentru master. Însă, sincer vorbind, este prea mult stres pentru mine. Deocamdată nu este sigur, fiindcă departamentul meu este interesat de colaborare până la master. Însă o întoarcere în România nu știu dacă este neapărat potrivită. La ce salarii au profesorii din România, nu sunt motivată suficient să mă întorc imediat. Însă vizez o altă țară din Europa sau alt continent. Nici eu, nici iubitul meu nu dorim să rămânem aici. Suntem efectiv fără timp și mereu ocupați cu ceva, aerul este poluat și stresul social pe umeri. Singurul motiv pentru care mai dorim să stăm aici ar fi studiile mele (el nu vrea să meargă la master aici). Dar încă nu am decis.
Care ar fi primul (și, poate singurul) tău sfat, în cazul în care o persoană și-ar propune să înceapă studierea limbii coreene, pe cont propriu?
În primul rând, cred că este necesară multă răbdare și muncă. De aceea, o motivație bine stabilită este de obicei baza necesară. În al doilea rând este nevoie de cel puțin un manual (fie că este în engleză sau o altă limbă știută). Apoi cred că doar începutul mai este dificil. Restul vine de la sine.
(Interviu realizat de Roxana Drugescu)
