O minciună naţională: „ANALIZELE GRATUITE”

Zeci de analize medicale se plătesc cu bani grei în aşa-zisul sistem de sănătate finanţat de stat. În primele cinci zile ale fiecărei luni este o buluceală de nedescris la clinicile medicale, pentru că bugetul alocat de stat ajunge doar pentru o săptămână. Chiar şi-aşa, sunt nenumărate analize care au tarifele afişate la intrare, considerându-se că sunt la „cererea pacientului”. Dar dacă nu le faci, nu poţi afla ce boală ai.

 

 

Accesul la îngrijiri medicale gratuite este de câţiva ani o utopie, deşi problema asigurărilor private sau a privatizării spitalelor s-a pus doar episodic în discuţie. Dacă pacientul nu are bani, medicii nu au cum să pună măcar un diagnostic. Asta pentru că analizele medicale care l-ar fundamenta se plătesc de către bolnav. Pentru că multe dintre investigaţii se regăsesc în pachetul de bază şi ar trebui să fie gratuite, s-a inventat termenul de „analize la cerere”.

 

Procedură pe bani din buzunar

Potrivit procedurilor, orice persoană asigurată care prezintă simptome de boală trebuie să se prezinte la medicul de familie. Acesta, la rândul său, are mai multe opţiuni dar, de cele mai multe ori, solicită efectuarea unor analize. În funcţie de acestea, se emite şi reţeta medicală sau trimiterea către un medic specialist. Lipsa banilor din sănătate blochează însă acest lanţ şi, în cazul unui pacient sărac, diagnosticarea exactă este imposibilă. Cele mai multe analize se efectuează contra-cost iar preţurile nu sunt deloc mici. Şefii din sănătatea ieşeană susţin că plăţile sunt impuse de bugetul insuficient.

 

 Nici măcar diagnosticarea bolii nu mai este gratuită pentru români. Dacă vrei să afli ce ai, trebuie să-ţi faci singur analizele

S-au inventat „analizele sugerate”

La fosta Policlinică Mare, actualmente Ambulator al spitalului Sfântul Spiridon, tarifele sunt afişate la loc vizibil, încă de la intrare. O banală ecografie, spre exemplu, costă între 40 şi 75 de lei. „Pacientul internat nu plăteşte aceste tarife. Ecografiile, spre exemplu, intră în pachetul de bază şi nu se plătesc. Dacă însă pacientul din ambulatoriu solicită ecografia, trebuie să plătească pentru că în această situaţie nu mai este decontată de Casă”, explică Ioan Bârliba, directorul spitalului Sfântul Spiridon. Faptul că pacienţii din ambulatoriu, adică cei care nu sunt internaţi şi vin cu bilet de trimitere de la medicul de familie, sunt puşi să plătească deşi medicul le-a recomandat analiza, nu este luat în calcul de conducerea spitalului.

 

 Exemplu: câteva analize banale, pentru depistarea unor infecţii din sânge, au fost tăiate de pe lista decontată de stat

Tarife ca la „privat”

Altfel spus, unitatea sanitară poate acumula sume consistente în cazul în care medicul exprimă dubii cu privire la diagnostic, fapt care-l determină pe pacient să ceară ecografia pentru a avea certitudinea verdictului. Preţurile ecografiilor la Policlinică variază între 40 de lei în cazul glandei tiroide şi 75 de lei în cazul ecografiei fetale. Printre cele mai „căutate” se află ecografiile abdominale, de 55 de lei, care pot depista afecţiuni la ficat, pancreas, rinichi, splină sau uter.

Comparativ, la un centru privat din Iaşi ecografia abdominală costă între 60 şi 80 de lei. Important este că, pentru stabilirea diagnosticului, medicul poate solicita repetarea ecografului sau efectuarea unor alte investigaţii suplimentare, şi acestea contra-cost. „Noi avem un buget anual şi, în funcţie de mai multe criterii, îl împărţim laboratoarelor de analize din Iaşi. În situaţia sesizată, analizele sunt făcute la cererea pacientului, de aceea se plătesc”, susţine Robert Dâncă, preşedintele CJASS Iaşi.

 

25 de lei – analizele pentru înscrierea copilului la grădiniţă; 30 de lei – analizele pe care trebuie să le facă fiecare părinte tot în vederea înscrierii unui copil la grădiniţă

 

Lista cu preţuri e la intrarea în spital

Seria de taxe plătite în Ambulatoriul de la Sfântul Spiridon pare interminabilă şi este expusă, pe coli A4, încă din triaj. Cei neasiguraţi plătesc în plus şi consultaţia, în valoare de 50 de lei. Audiogramele costă 20 de lei, un dosar pentru protezare auditivă 30 de lei, o audiogramă pentru copiii veniţi de la alte spitale 20 de lei.

Periodic însă, apare un afiş cu acelaşi mesaj: fondurile de la Casă s-au epuizat, toate analizele se efectuează contra-cost. „Acum e bine că s-au terminat banii pe 21, sunt luni în care se termină cu o săptămână sau chiar două mai devreme. Pot spune că am negociat bine dacă au ajuns banii trei săptămâni. Circa 75% dintre analize sunt gratuite iar banii se consumă repede, la începutul lunii. De pe 1 şi până pe 4-5 ale lunii e o aglomeraţie de nedescris”, explică Ioan Bârliba.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here