Car’va’s’zică, stimați & nestemați patreoți cu voie de la polițiune, acuși e nunta de bîlci a crăișorului frunților trecoloare, unicul mîntuitor al nației și cîrnației, Geooorgeeel Siimiiiioooon !
La Măciuca, unde-i cre’eru’ cît nuca, căpitănașul plotoner Gigel Simbrion parodiază nunta unui ,, Căpitan ,, de demult, care, dincolo de toate obiecțiile, reproșurile și rezervele întemeiate, avea măcar o calitate indubitabilă : nu era marioneta serviciurilor secretoase, cum sînt mulți dintre gigeii verzulii de azi, care se dau mari urmași ai omului din Huși, sugrumat la ordinul patologicului dictator Carol Caraiman, zis și regele Carol secundul.
Fi’n’că redacțiunea noastră n-are, ca-cado’, tone de brînză ori de gogoșari tricolori, oferim plotonerului căpitănaș Gigel S dăcît o parodie parotidică dupe ,, Nunta Zamfirei ,, de George Coșbuc ( https://www.versuri.ro/versuri/george-cosbuc-nunta-zamfirei/ ) :
Nunta Zdrangfirei
E ciung Pămîntul ! Ba-i tărcat !
Dar precum Ceașcă de sonat
Alt tîmp bolînd pe lume nu-i,
Și-avea un Secu’ ( Secul lui )
Icoană la tîmpiți să-l pui,
Pentru-închinat.
Și dac-au prostit lumea des,
E lucru clar de înțeles
Că au scornit și un Gigel,
Cu scheme de Căpitănel
Și meclă moale, de vițel
Cu ghete-n loc de fes.
Gigel zbierînd ca mutu-n horă,
Plin de cacao tricoloră,
Fecînd cîrnatul praf într-una
Și speriind, în noapte, luna,
Schelălăind ca mătrăguna
Băgată-n mandragoră.
Ei, și crescînd gigelul sec,
Cu mutra lui de țîr zevzec,
Îi veni vremea de-însurat,
Că doar era mare bărbat,
Chit că avea iz de cîrnat
În maț de ciolovec.
Deci i-au făcut la Secu plan :
O nuntă ca de Căpitan,
Cu mii de oi strînse-n ocol,
Sărmani cu maț și creier gol
Și ochii tulburi rotocol,
Da’ tari ca Sandokan.
Și-au fost grămezi mari de haleală
Și mii de litri de dugheală
Și sărmănimea a jucat,
Că unul e Gigel în sat
Cu toată gașca-i de fecat
Și scheme de mangleală.
În rest, sub soare – nimic nou :
Aceleași coarne ca de bou,
Aceeași Mioriță moale,
Pe Argeș ori pe Prut la vale,
Același iz ca de fecale,
În haine de erou.
