Cînd zici ” Iaşi, fotbal, Antohi „, prima poziţie pe listă e ocupată de bătrînul Leonida, un fost antrenor decent ajuns atîrnător cleios şi profitor, adică un fel de slugă decorativă a tuturor celor care au dat bani publici pentru şmecheria din Copou, ambalată în club de fotbal.
La şcoala tatălui Leonida s-a format fiul Nucu, un şmecheraş tupeist care vine tare din urmă, ca beizadea a dinastiei de atîrnători fotbalistici pe bani publici. Iar ultimul său recital de nesimţire a avut loc recent, cînd în presa locală a explodat scandalul scamatoriei prin care primarul Chirica bagă în gaura neagră a clubului de fotbal subordonat alte milioane din banii ieşenilor.
Pe scurt, schema primarului pitic Chirica e asta : oficial, dă bani de la buget pentru copiii care învaţă fotbal, dar grosul paralelor ajung, de fapt, la jucătorii de la echipa de primă ligă a clubului din Copou. Jucători care, cică, îi învaţă pe copii cum să dea cu piciorul în minge. Deşi copiii au deja antrenori, plătiţi şi ei cu salarii, nu cu nasturi.
Fiind implicat în toată această poveste ieftină, de prostit fraierii, marele expert în fotbal Nucu Antohi a fost întrebat de jurnalişti cine vor fi jucătorii echipei din Copou care, chipurile, vor fi ” mentorii ” copiilor. În buna tradiţie a tatălui Leonida, răspunsul fiului Nucu a fost unul nesimţit, aşa cum ne-au obişnuit profitorii tupeişti ai banilor publici : ” Lista jucătorilor prinşi în proiecte e momentan secretă „. Pauză de greaţă.
Cînd suptul banilor publici e deja o tradiţie de familie, e cumva explicabil că nesimţirea tupeistă devine o obişnuinţă. Dar poate că acest şmecheraş de doi lei ar trebui să priceapă că secretă poate fi doar lista cu centrii nesimţirii din creierul lui. Sau cea cu şansele ca el să devină altceva decît un parazit bugetar, ca şi taică-su.
Măi, filfizon de trei parale, cînd o să faci, din banii tăi sau ai lu’ tat-tu, un club de fotbal privat, n-ai decît să ţii secretă şi lista cu locurile unde ai dat cu stîngu-n dreptu’ sau cu capu-n bară. Pînă atunci, ia un sul de hîrtie igienică şi fă cum a zis Victor Rebengiuc în decembrie ’89.
Da, poţi să ţii secretă şi lista cu sulurile de hîrtie.
