O serie de crime care au avut loc la graniţa dintre Coreea de Nord şi China a convins câţiva rezidenţi să-şi adandoneze locuinţele şi a pus la încercare abilitatea Beijingului de a păzi froniera de 1.400 de kilometri pe care o împarte cu ţara vecina, cunoscută pentru ermetismul ei.
Actele de violenţă din ce în ce mai frecvenţe din zona reflectă diperarea în creştere din rândul soldaţilor coreeni, inclusiv gărzile de frontieră, de când liderul suprem Kim Jong-un a preluat puterea în urmă cu trei ani. Aceştia intra din ce în ce mai des pe teritoriul Chinei în căutarea hranei şi pentru a fura bani.
“Mita era cea mai importantă sursa de venituri pentru aceşti oameni pentru a supravieţui, dar după venirea la putere a lui Kim Jong-un şi înăsprirea controalelor, a devenit aproape imposibil să mai primească mita”, a declarat, pentru Bloomberg, Kang Dong Wan, profesor de relaţii internaţionale la Universitatea Busan’s Dong-a din Coreea de Sud.
Uciderea a patru rezidenţi dintr-un sat de la graniţă, luna trecută, a atras reacţia Chinei, care a reacţionat faţă de Coreea de Nord, riscând să perturbeze şi mai mult relaţiile tensionate dintre cele două ţări. În 2013, Kim a sfidat China şi a testat o rachetă nucleară, în ciuda împotrivirii Beijingului, iar în acelaşi an dictatorul a comandat uciderea unchiului său, pentru promovarea legăturilor comerciale cu China.
În incidentul din decembrie, un soldat coreean a împuşcat patru locuitori din Nanping, aceastia adăugându-se la cei peste 20 de săteni omorâţi de grănicerii nord-coreeni în ultimii ani. Într-un atac asemănător din septembrie, un nord-coreean a omorât trei membri ai aceleiaşi familii, pentru a fura 500 de yuani (81 de dolari). De teamă, unii dintre rezidenţi îşi părăsesc locuinţele, a declarat un oficial local, sub anonimat.
În lunile de iarnă, răul Tumen, care trece pe lângă Nanpin îngheaţă, ceea ce le permite nord-coreenilor să-l traverseze cu uşurinţă, în consecinţă mulţi soldaţi intra în sat în căutare de hrană. Atacul din decembrie a urmat unui incident asemănător din septembrie, în care trei membri ai aceleiaşi familii şi-au pierdut viaţa.
“Gardurile de sârmă care separa China de Coreea de Nord sunt ca şi inexistente, iar în unele zone apa raului este atât de mică încât, dacă gheaţa s-ar sparge, nu s-ar uda decât până la genunchi”, a mai spus Kand.
Coreea de Nord se confruntă cu o lipsă cronică a hranei, peste 1,1 milioane de oameni pierzându-şi viaţa din cauza foametei din anii ’90, potrivit estimărilor sud-coreene. Elitele politice şi cele militare sunt bine aprovizionate cu alimente, însă sunt zone în ţara unde locuitorii mor şi în prezent de foame, a declarat Kwon Tae Jin, care studiază situaţia foametei din Coreea de Nord, la Institutul GS&J Institute din Seul.
“Unităţile militare cu mai puţină influenţă din zonele de frontieră primesc din ce în ce mai puţină mâncare, iar situaţia se va înrăutăţi. Estimăm că în jur de 2 milioane de nord-coreeni sunt în continuare în situaţia de a se hrăni corespunzător, chiar dacă zilele în care se înfometau până la moarte au trecut”, a spus Kwon.
În jur de 70% dintre nord-coreeni încă se lupta să facă rost de hrană, dar se estimează că numărul acestora vă scădea la 40%, până în 2024. Dar acest lucru nu se va întâmpla pentru că nivelul de trai al nord-coreenilor va creşte, ci pentru că se aşteaptă o scădere drastică a populaţiei. Potrivit statisticilor, Coreea de Nord este a doua cea mai instabilă ţară din Asia, după Afganistan, în ceea ce priveşte aprovizionarea cu alimente.
“Realtiile dintre China şi Coreea de Nord au fost anormale în 2014 şi nu se aşteaptă o îmbunătăţire nici în acest an”, a declarat Yan Xuetong, director al Institutului pentru Studii Internaţionale de la Universitatea din Tsinghua, principalul obstacol în îmbunătăţirea relaţiilor fiind programul nuclear a Phenianului.
Sursa: incont
