Arestul la domiciliu, introducerea sistemului zilelor amendă, eliminarea pedepselor pentru minori şi acordul de recunoaştere a vinovăţiei se numără printre modificările aduse în sistemul judiciar odată cu intrarea în vigoare, la 1 februarie, a noului Cod penal şi a noului Cod de procedură penală.
Una dintre modificările care vor intra în vigoare de la 1 februarie se referă la faptul că, deşi este în continuare incriminată, eutanasia nu mai este calificată drept omor calificat.
Astfel, conform articolul 190 din noul Cod penal, „uciderea săvârşită la cererea explicită, serioasă, conştientă şi repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferinţe permanente şi greu de suportat, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani”.
Tot în noul Cod penal, fătul este ocrotit în mod special, fiind interzis în continuare avortul în alte condiţii decât cele medicale, dar acum este incriminată şi fapta de vătămare corporală a fătului.
Pe de altă parte, urmărirea unei persoane ori apelarea acesteia sau trimiterea de mesaje ce îi cauzează o stare de temere constituie infracţiunea de hărţuire.
O altă modificare a Codului penal are în vedere recidiviştii. Astfel, persoanele care comit fapte în stare de concurs sau recidivă vor avea parte de sancţiuni mai drastice. Dacă se comit mai multe infracţiuni în concurs, judecătorul va aplica pedeapsa cea mai grea şi un spor obligatoriu de o treime din celelalte pedepse. În cazul recidiviştilor, limitele pedepsei pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.
Noi tipuri de judecători: de drepturi şi libertăţi şi de cameră preliminară
Una dintre cele mai importante modificări care vor intra în vigoare la 1 februarie, privitoare la noul Cod de procedură penală, se referă la separarea funcţiilor judiciare în procesul penal, fiind introduse instituţia judecătorului de drepturi şi libertăţi şi cea a judecătorului de cameră preliminară.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi este cel care, în cadrul instanţei, potrivit competenţei acesteia, soluţionează în cursul urmăririi penale cererile, propunerile, plângerile, contestaţiile sau orice alte sesizări privind: măsurile preventive; măsurile asigurătorii; măsurile de siguranţă cu caracter provizoriu; actele procurorului, în cazurile expres prevăzute de lege; încuviinţarea percheziţiilor, a folosirii tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii; administrarea anticipată a probelor. Acest lucru înseamnă că, în cursul urmăririi penale, orice măsură ce ar putea să afecteze drepturile şi libertăţile părţilor este fie supusă, fie dispusă cenzurii judecătorului de drepturi şi libertăţi.
Conform articolului 54 din noul Cod de procedură penală, „judecătorul de cameră preliminară este judecătorul care, în cadrul instanţei, potrivit competenţei acesteia: verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror; verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală; soluţionează plângerile împotriva soluţiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată; soluţionează alte situaţii expres prevăzute de lege”.
Arestul la domiciliu, în locul interdicţiei de a părăsi localitatea sau ţara
O altă modificare a Codului de procedură penală se referă la măsurile preventive, interdicţia de a părăsi localitatea sau ţara fiind eliminate. Apare, astfel, arestul la domiciliu.
Conform noii legislaţii, măsura arestului la domiciliu constă în obligaţia impusă inculpatului, pe o perioadă de cel mult 30 de zile, de a nu părăsi imobilul unde locuieşte, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza şi de a se supune unor restricţii stabilite de acesta. Pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligaţia de a se prezenta în faţa organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori este chemat. El nu are voie să comunice cu persoana vătămată sau membrii de familie ai acesteia, cu alţi participanţi la comiterea infracţiunii, cu martorii ori experţii, precum şi cu orice alte persoane care nu locuiesc în mod obişnuit împreună cu el sau care nu se află în îngrijirea sa.
„Judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată poate dispune ca pe durata arestului la domiciliu inculpatul să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere. (…) La cererea scrisă şi motivată a inculpatului, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, prin încheiere, îi poate permite acestuia părăsirea imobilului pentru prezentarea la locul de muncă, la cursuri de învăţământ sau de pregătire profesională ori la alte activităţi similare sau pentru procurarea mijloacelor esenţiale de existenţă, precum şi în alte situaţii temeinic justificate, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului”, se precizează în noua reglementare.
În cazuri urgente, pentru motive întemeiate, cel care se află în stare de arest la domiciliu poate părăsi imobilul fără permisiunea oamenilor legii, informând imediat despre aceasta instituţia, organul sau autoritatea desemnate cu supravegherea sa şi organul judiciar care a luat măsura arestului la domiciliu ori în faţa căruia se află cauza.
Intrarea în vigoare a noului Cod penal aduce cu sine introducerea sistemului zilelor-amendă. La o astfel de sentinţă, se va stabili un număr de zile amendă, cuprins între 30 şi 400, care se va înmulţi cu valoarea corespunzătoare unei zile amendă, cuprinsă între 10 şi 500 de lei.
„Dacă persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare. Dacă amenda neexecutată a însoţit pedeapsa închisorii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare, care se adaugă la pedeapsa închisorii, pedeapsa astfel rezultată fiind considerată o singură pedeapsă”, potrivit articolului 63 din Codul penal.
Acordul de recunoaştere a vinovăţiei, forma „scurtă” a procesului penal
Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală apare şi o nouă concepţie privind fazele urmăririi penale. La acest
e faze se adăugă, astfel, posibilitatea mai largă de aplicare a principiului oportunităţii, consacrat la articolul 7 alineatul 2, apărând renunţarea la urmărirea penală şi acordul de recunoaştere a vinovăţiei.
Conform articolului 318 alineatului 1 din Cpp, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult cinci ani, procurorul poate renunţa la urmărirea penală când, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de conţinutul faptei, de modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit şi de împrejurările concrete de săvârşire, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii, de eforturile depuse de inculpat pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, constată că nu există un interes public în urmărirea acestuia.
Potrivit reglementării, renunţarea la urmărirea penală poate avea loc numai după punerea în mişcare a acţiunii penale şi înainte de sesizarea camerei preliminare.
De asemenea, tot procurorul poate încheia un acord de recunoaştere a vinvăţiei, privitor la infracţiunile pentru care legea prevede o pedeapsă cu amenda sau de maximum şapte ani. Acordul de recunoaştere este o formă abreviată a procesului penal, bazată pe o pledoarie de vinovăţie a inculpatului.
Astfel, imediat după punerea în mişcare a acţiunii penale, procurorul şi inculpatul pot încheia un acord, după ce acesta din urmă îşi recunoaşte vinovăţia. Acordul are ca obiect recunoaşterea comiterii faptei şi acceptarea încadrării juridice, fiind stabilit şi modul şi cuantumul pedepsei, precum şi forma în care aceasta urmează a fi executată.
Limitele, dar şi efectele, încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei se stabilesc prin avizul prealabil şi scris al procurorului ierarhic superior. Imediat după încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, procurorul va sesiza instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond şi îi trimite acesteia acordul, alături de dosarul de urmărire penală. Cea care decide, în final, ce se întâmplă cu acordul de recunoaştere a vinivăţiei, este instanţa, printr-o decizie, în urma unei proceduri necontradictorii. Soluţia este dată după ascultarea procurorului, a inculpatului şi avocatului acestuia, precum şi a părţii civile, dacă este prezentă.
Minorii scapă de pedepse
O altă modificare a Codului penal se referă la faptul că nu mai sunt prevăzute pedepse pentru minori. Ei vor fi sancţionaţi exclusiv pe baza măsurilor educative, care pot fi atât privative, cât şi neprivative de libertate. În prima categorie se încadrează internarea într-un centru educativ sau unul de detenţie. Celelalte măsuri se referă la stagiul de formare civică, supravegherea sau consemnarea la sfârşit de săptămână.
În forma actuală a codului, „pedepsele ce se pot aplica minorului sunt închisoarea sau amenda prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită. Limitele pedepselor se reduc la jumătate. În urma reducerii, în nici un caz minimul pedepsei nu va depăşi 5 ani. Când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă, se aplică minorului închisoarea de la 5 la 20 de ani”, conform articolului 109, Cod penal.
Viaţa privată, mai protejată
Potrivit noului Cod penal, fotografierea sau înregistrarea convorbirilor unor persoane în domiciliul lor va fi infracţiune. Acelaşi lucru se aplică şi în cazul difuzării imaginilor sau convorbirilor. Violarea domiciliului este, în continuare, considerată o infracţiune, iar acum se incriminează şi violarea sediului unei persoane juridice.
Împiedicarea organului judiciar de a efectua un act procedural sau refuzul de a pune actele sau informaţiile cerute la dispoziţia lui, se constituie în infracţiunea de obstrucţionare a justiţiei şi este o noutate pe care o aduce Codul penal, de la 1 februarie. Acest lucru se va pedepsi cu închisoarea de la trei luni la un an.
În acelaşi context, intimidarea, ameninţarea sau constrângerea unei persoane sau a familiei acesteia pentru a nu da, a da sau a retrage o declaraţie dată la organele judiciare, va reprezenta infracţiunea de influenţarea declaraţiilor. Pedepsele în cazul acesta variază între unul şi cinci ani.
Mai mult decât atât, avocatul care face înţelegere cu partea adversă pentru fraudarea intereselor clientului său va fi pedepsit. Acest fapt îmbracă forma infracţiunii de asistenţă şi reprezentare neloială.
Totodată, se sancţionează folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual, în cazul unui funcţionar public care solicită favoruri de natură sexuală la întocmirea unui act.
În plus, intimidarea sau umilirea unei persoane, prin pretinderea de favoruri sexuale nu va reprezenta infracţiunea de hărţuire sexuală doar în cazul în care aceasta este înfăptuită de şefi, ci şi atunci când ea este făcută de colegi.
Sursa: mediafax.ro
