Am primit pe firul scurt o poză făcută oarecum accidental într-un club de fițe din urbe într-un 29 decembrie anul trecut, adică sâmbăta noaptea după ce se termină filmele pe la televizor.
Am zis, că ce mare chestie, numai că la o vizionare mai atentă … au început pariurile. E mnealui bre, uite la fular, la freză. Nu e mnealui, bre.
Că dacă era el, acuma trebuia să-și deie demisia. Unde ai mai pomenit, ca ditamai primar de municipiu să umble lela prin cluburi și doamna să-l aștepte în domițiliul conjugal.
Acuma, că ar fi fost în vizită de lucru, tot nu se leagă, că zice cei din jur că n-avea corpu de control, ci numai o jună damă de la bar cu care a socializat, când la privată, când la bar, după fiecare ieșire în întuneric ambii amândoi întorcându-se cu febră musculară la nări și ochii mari, bașca veseli nevoie mare, semn că marfa trasă pe nas ar fi fost de origine controlată, deci bună.
Ce-i drept, eu am susținut sus și tare că nu-i mnealui, cu toate că aceleași voci încercau să mă intoxice cum că junele domn din poză o plecat cu juna de care am pomenit înspre dimineață, pe la trei jumate.
Nu se știe unde, zice ei cu suptînțeles, dar dacă mneaei avea rând la ceva sau trebuia să intre de gardă? A? Asta se pune? Lume rea, dom’le!
