A venit din aceeași direcție ca și cel mai distructiv meteoroid care a lovit Pământul în ultimul secol, dar ar putea fi de trei ori mai mare. Și, la fel ca și asteroidul care a aruncat în aer ferestrele din Chelyabinsk, Rusia, în 2013, nimeni nu l-a văzut venind.
Ceea ce este diferit este faptul că acesta a trecut din fericire pe lângă planeta noastră, dar este încă o amintire a marelui unghi mort al umanității.
Asteroidul 2023 NT1 a fost observat pentru prima dată sâmbătă, la două zile după ce s-a apropiat cel mai mult de Pământ pe 13 iulie. Cu alte cuvinte, în momentul în care cercetătorii și oamenii de știință au fost anunțați de existența acestei roci spațiale, noi eram deja în oglinda retrovizoare a acestuia, notează Forbes.
Acest asteroid a fost greu de observat mai devreme, deoarece s-a apropiat de Pământ din direcția Soarelui, la fel ca și bolidul din Chelyabinsk, care nu a fost observat de oameni până când nu a explodat deasupra Rusiei și a trimis o undă de șoc care a spart geamuri și câțiva pereți, rănind sute de persoane.
Aceasta este o gaură bine cunoscută în sistemele de protecție planetară ale omenirii, iar NASA plănuiește o misiune numită NEO Surveyor pentru a încerca să o umple până la sfârșitul deceniului. NEOMIR, planificat de Agenția Spațială Europeană, va contribui, de asemenea, la furnizarea unui sistem de avertizare timpurie pentru asteroizii din apropierea Pământului în anii 2030.
Se estimează că meteoroidul din Chelyabinsk avea un diametru de aproximativ 20 de metri atunci când a lovit atmosfera noastră, în timp ce 2023 NT1 pare să fie de trei ori mai lat.
Pentru a ne face o idee despre ce ar putea face o lovitură directă a unui obiect de această dimensiune, trebuie să ne întoarcem puțin în istorie, în epoca Pleistocenă, acum 50.000 de ani, când un asteroid ceva mai mic a format celebrul Meteor Crater din Arizona. Nu există nicio modalitate de a ști ce daune a provocat impactul de atunci, dar se crede că meteoritul în sine a fost vaporizat instantaneu și a lăsat în urmă niște minerale rare, care pot fi create doar prin șocuri de presiuni extreme, cum ar fi un fulger, un impact sau o explozie nucleară.
ESA estimează că ar putea exista în jur de un milion de asteroizi apropiați de Pământ, cu o lățime cuprinsă între 30 și 100 de metri, iar 98,9% dintre ei rămân nedescoperiți.
Marea majoritate a acestor asteroizi par să se mențină la distanță pe propriile lor orbite în jurul Soarelui în cea mai mare parte a timpului. Apropierea făcută de 2023 NT1 l-a adus la aproximativ 60.000 de mile de Pământ, ceea ce reprezintă, evident, mult spațiu de manevră în realitate, dar la scara spațiului este doar un fir de păr și este chiar mai aproape de regiunea în care orbitează unii dintre sateliții noștri mari.
În fiecare săptămână sunt descoperiți noi asteroizi care trec atât de aproape de Pământ, însă 2023 NT1 se numără printre cei mai mari asteroizi văzuți în ultimul an.
Din fericire, acum se află în catalogul nostru, așa că data viitoare când ne va bâzâi ar trebui să îl vedem venind.
