Filmul „Bacalaureat”, de Cristian Mungiu, care a avut premiera mondială, joi, în competiţia Festivalului de Film de la Cannes 2016, i-a entuziasmat pe criticii de film prezenţi pe Croazetă, în special pe cei din Franţa.
Aceştia anticipează un al doilea trofeu Palme d’Or pentru cineastul roman şi un posibil premiu de interpretare masculină pentru actorul Adrian Titieni, protagonistul peliculei, relatează News.ro. Publicaţiile şi site-urile cinematografice franceze (cu o excepţie) nu au ezitat să îşi exprime admiraţia faţă de cel mai recent film semnat de Cristian Mungiu, prin articole şi recenzii publicate sub titluri entuziaste, care fac referire la trofeul Palme d’Or, măiestria regizorală a cineastului şi interpretarea de excepţie a actorului Adrian Titieni. Criticii americani de la revistele Variety şi The Hollywood Reporter – două dintre cele mai importante publicaţii americane cu specific cinematografic -, deşi se aşteaptă la un succes mai puţin pregnant în privinţa distribuţiei şi a palmaresului filmului, au apreciat la unison calitatea artistică a peliculei şi tehnica regizorală a cineastului Cristian Mungiu, alături de jocul actoricesc al protagonistului acestui lungmetraj, arată Știrile Pro TV.
O cronică surprinzător de emoţionantă şi laudativa a fost publicată şi de cotidianul The Guardian – a cărui secţiune de Cultură este una dintre cele mai prestigioase (şi mai pretenţioase) din întreaga presa din Marea Britanie -, care afirmă că filmul ”Bacalaureat” este ”o bijuterie”, acordându-i punctajul maxim (5 stele din 5). Intriga filmului, deşi pare complicată la prima vedere, îl ţine pe spectator în tensiune pe întreaga durată a proiecţiei. Romeo, medic într-un mic oraş din Transilvania, a depus toate eforturile pentru că fiica lui, Eliza, să fie acceptată într-o universitate britanică. Tinerei, o elevă foarte bună, îi rămâne doar o formalitate, care nu ar trebui să îi pună probleme: să ia bacalaureatul. Însă Eliza este agresata sexual chiar înainte de începerea examenelor şi tot visul ei pare să se îndepărteze. Odată cu el, întreaga viaţă a lui Romeo este pusă sub semnul întrebării, iar el face uitate toate bunele principii pe care le-a inoculat fiicei sale, pendulând între compromis şi compromitere.
„Ar putea Cristian Mungiu să plece acasă cu un al doilea Palme d’Or ?”, se întreabă criticul de film Thomas Destouches, care scrie pentru site-ul francez Allocine.fr. Întreaga redacţie a site-ului Allocine.fr a alcătuit şi o listă de motive pentru care spectatorii ar trebui să meargă la cinematograf pentru a vedea filmul ”Bacalaureat”. ”Pentru minuţiozitatea cu care Cristian Mungiu a construit o mecanică a autodistrugerii personalului principal. O mecanică distrugătoare, dar care eliberează o putere emoţională «nebunească» până la ultima replică a filmului”. ”Totul este perfect aşezat la locul lui, nimic nu este în plus pe durata celor 2 ore şi 8 minute. Şi fiecare mic detaliu, fiecare cadru, fiecare replică, devin de o importanţă capitală la final. Pentru cei care «se tem» să vadă un film românesc de 2 ore: uitaţi de prejudecăţi, «Bacalaureat» e pasionant de la un capăt la altul”. ”Cristian Mungiu a făcut un film despre noţiunea de sacrificiu – al unui părinte pentru copilul lui. O tematică puternică şi umană, care ar trebui să rezoneze în minţile şi inimile tuturor spectatorilor şi părinţilor”. ”«Bacalaureat» este un film pudic, desigur, dar, sub această delicateţe şi aceasta reţinere, se ascunde o emoţie nemăsurată, care nu cere altceva decât să explodeze la suprafaţă. Şi, fără a dezvălui mai mult din film, acest fenomen chiar se produce”. ”Pentru privirea fetei, protagonista peliculei, atunci când rosteşte ultima replică. E ceva bulversant”. În încheierea cronicii din Allocine.fr, jurnaliştii francezi au formulat următoarea concluzie: ”«Bacalaureat»: stăpânire totală asupra naraţiunii şi impact puternic al povestirii. Noul film semnat de Cristian Mungiu a beneficiat şi de o primire foarte bună din partea spectatorilor prezenţi în sala de proiecţii de la Cannes 2015”. Un titlu asemănător a fost publicat şi pe site-ul tf1.fr: ”«Bacalaureat», de Cristian Mungiu, se îndreaptă oare spre un Palme d’Or ?”
Site-ul postului TF1 a publicat o revistă a presei franceze – prin intermediul mesajelor publicate pe Twitter de cei mai importanţi critici de film din Franţa – despre filmul cineastului roman, iar părerile au fost aproape unanime. Criticul Philippe Rouyer afirma: ”La Cannes 2016, prin «Bacalaureat», romanul Cristian Mungiu reuşeşte filmul perfect. O poveste morală despre compromis şi integritate”.
Thierry Cheze de la Lexpress.fr: ”«Bacalaureat»: Mungiu «ascultă cu stetoscopul» societatea românească. E un film magistral, care ar putea să îi aducă un al doilea Palme d’Or cineastului roman”. Criticul Elsa Gambin: ”«Bacalaureat» – un film mare, foarte mare, al lui Cristian Mungiu. Personaje profunde, scenariu magistral”. Criticul Aurélien Ferenczi nu-şi ascunde cuvintele de laudă la adresa acestui film: ”Prin intermediul lui Mungiu, vedem la lucru o frăţie de cineaşti care analizează vinovăţia clasei de mijloc: Haneke (Cache), Ceylan (Winter Sleep), Farhadi (A Separation)”. Acelaşi critic de film laudă, de asemenea, scoala cinematografică din România: ”Filmul lui Mungiu, prezentat după cel al lui Puiu. De ce oare reuşeşte cinema-ul românesc infinit mai bine decât cel francez să prezinte lumea de azi?”.
Criticul Thomas Destouches a apreciat şi el peliculă cineastului roman: ”Puterea «Bacalaureatului» lui Mungiu reprezintă ceva important la Cannes 2016”. Una dintre cele mai concise, în acelaşi timp amuzante, păreri a fost formulată de criticul de film Thomas Gastaldi: ”Şi iată-l pe Mungiu care a ucis concurenţa. «Bacalaureat»!”. Criticul Kat Kvinna da dovadă şi de umor: ”Putem să-i dăm imediat un al doilea Palme d’Or lui Mungiu la Cannes 2016!”.
Site-ul Lexpress.fr a lăudat măiestria regizorală a cineastului Cristian Mungiu, amintind trofeele câştigate de regizorul roman la ediţiile precedente ale festivalului de pe Croazetă. ”Între Festivalul de la Cannes şi Cristian Mungiu, frumoasă poveste de dragoste continuă. După «4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile», încununat cu Palme d’Or, în 2007, şi premiul pentru scenariu şi cel de interpretare acordat eroinelor sale din «După dealuri», în 2012, regizorul roman revine pentru a treia oară în competiţia oficială cu «Bacalaureat», o operă cinematografică de înaltă ţinută artistică. Puţin peste 2 ore de măiestrie simplă şi precisă a regiei sale însoţesc într-un fel strălucitor o poveste exactă în jurul unui tată de familie, împărţit între principiile sale dintotdeauna şi realitatea care îl va împinge să le încalce”.
Remarcând interpretarea strălucită a actorului Adrian Titieni, articolul din Lexpress.fr se încheie astfel: ”«Bacalaureat» se impune ca unul dintre marii favoriţi în cursa pentru Palme d’Or, la doar câteva zile după compatriotul său «Sieranevada», de Cristi Puiu. România nu ar trebui să fie absentă din palmaresul ediţiei din 2016”.
Site
-ul 20minutes.fr a publicat un articol sub titlul următor: ”De ce ne place la nebunie «Bacalaureatul» lui Cristian Mungiu”. ”Cu «Bacalaureatul» în buzunar, romanul Cristian Mungiu ar putea să câştige din nou Palme d’Or, la 9 ani după «4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile. Există câte ceva din cele mai bune părţi ale lui Haneke şi ale fraţilor Dardenne în acest «Bacalaureat», care tratează tema paternităţii, prin intermediul unei drame de o intensitate rară şi de o cruzime nebunească”, spun criticii de la 20minutes.fr.
Ei au apreciat şi jocul actorilor principali din acest film: ”Adrian Titieni, genial de încăpăţânat în rolul tatălui, şi Maria Drăguş, în rolul fetei de liceu, care a jucat deja în «Panglica albă», regizat de Michael Haneke în 2009”. Site-ul telerama.fr a publicat la rândul său o cronică elogioasă a acestui film, sub titlul ”«Bacalaureat» de Cristian Mungiu: când satira virează spre film poliţist cu accente noir”. Recunoscând că Occidentului nu prea îi pasă de ”neliniştea morală” din Est, cronica din telerama.fr remarcă talentul lui Cristian Mungiu, ”care pune în mod constant teoria în practică, fără să cadă niciodată în păcatul unui film tematic”. ”Cristian Mungiu descrie cu o răceală suavă un angrenaj al corupţiei, în care faptele sunt cel puţin la fel de angoasante că sentimentele. Planurile-secventa, care îi sunt atât de dragi lui Mungiu, îi permit să instaureze pe marele ecran o nelinişte total fizică: spectatorii contempla, prin văluri succesive, un bărbat care se «îneacă». Satira despre corupţie virează inevitabil şi lent spre film poliţist cu accente noir. Deşi şi-a complicat scenariul în ultima jumătate de oră, filmul rămâne până la sfârşit extrem de intens. Şi, în rolul principal, Adrian Titieni se releva un candidat serios la premiul de interpretare masculină”, concluzionează criticii de la telerama.fr.
O opinie discordanta face site-ul metronews.fr, printr-un articol semnat de Mehdi Omaïs. ”Dar unde e sufletul în toată această poveste?”, se întreabă criticul francez în titlul articolului sau, care ajunge la concluzia că filmul lui Mungiu este ”prea arid pentru a convinge cu adevărat”. ”Palme d’Or în 2007 şi premiul pentru scenariu în 2012. Între Cannes şi regizorul roman Cristian Mungiu, totul pare să fie «la marele fix». Trebuie spus că cinema-ul sau – mereu sec, social şi fără compromisuri – corespunde perfect canoanelor de frumuseţe ale celui mai celebru festival din lume. «Bacalaureat», al cincilea lungmetraj al său, nu face nicio derogare de la această constatare. Nici măcar un milimetru. Animat de grijă de a rămâne fidel unui realism extrem (…) Mungiu, că de obicei, face ce ştie el mai bine: să se lipească cu camera de filmat de personajul lui principal, pentru a face să devină palpabile fiecare dintre ezitările lui, fiecare dintre compromisurile lui, fiecare dintre temerile lui. În acest joc, Mungiu se descurcă net mai bine decât fraţii Dardenne, al căror film «La fille inconnue» pare dintr-o dată mai artificial. Asta nu îl împiedica (pe Mungiu, n.r.) să ajungă destul de repede să se sufoce într-un dispozitiv de regie tăios, rigid, care nu lăsa niciodată să treacă nici cea mai mică briză, cea mai mică variaţie. Dorind cu orice preţ să neutralizeze (posibilele) incursiuni emoţionale, cineastul roman îşi mumifica literalmente pasionantul lui personaj principal şi problematicile care îl anima. Privind prea mult de departe, cu reculul impus de un anumit cinema al realului, inima bate mai slab. Şi este extrem de regretabil”, considera Mehdi Omaïs de la Metronews.fr.
În schimb, Jessica Kiang de la publicaţia The Playlist s-a declarat cucerită de filmul cineastului roman: ”«Bacalaureat» este intim, epic şi frumos de inteligent: un fel de Haneke cu o tuşă de umanitate şi fără dorinţa de a judeca”. Site-ul Premiere.fr realizează o sinteză emoţionantă a filmului: ”Mungiu desface unul câte unul mecanismele prăbuşirii morale a unui om în aparenţă respectabil, care a luptat întreaga lui viaţă împotriva compromisurilor facile, dar care pune totul sub semnul întrebării, dintr-o dată. Trebuie oare să o facă cu adevărat? Aceasta este problematica, pasionanta şi superioară, a unui film care, condamnând sistemul, arata slăbiciunea umană în tot ce are ea mai emoţionant, dar şi mediocru. «Bacalaureat» generează atât de multă admiraţie pentru că ne trimite la umanitatea noastră afectată de starea lumii şi de forţele invizibile ale sufletului”.
Revista Pariş Match a lăudat, de asemenea, atât filmul ”Bacalaureat”, cât şi tehnica regizorală a cineastului Cristian Mungiu: ”După «4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile», Cristian Mungiu este indiscutabil un vârf de lance al cinema-ului românesc care, în fiecare an, ne impresionează prin calitatea constantă a scenariului şi a regiei. Personajul Romeo este magnific, pentru că el întruchipează umanitatea întreagă. Unde începe şi se termină simţul nostru moral? Suntem noi dispuşi la toate compromisurile pentru a oferi o viaţă mai bună copiilor noştri?”. ”În mod nedrept – ca o formă de rasism cultural, poate -, am putea crede că stilul lui Cristian Mungiu, auster, este rezervat unei elite de critici de film. «Bacalaureat» este, poate, cel mai accesibil film al lui, prin prisma subiectului sau universal. Vedem însă, mai ales, o demonstraţie de regie, când confuzia morală a personajului este însoţită de o serie de incidente ce îi întăresc paranoia şi pune spectatorul sub tensiune. «Spovedeşte-te» îi spune poliţistul corupt, ironic, prietenului său medic, atunci când acesta îi mărturiseşte că are sentimentul că este urmărit. Dumnezeu şi-a abandonat de mult timp treburile în România, dar greutatea vinovăţiei rămâne încă puţin pe acolo şi ar putea să ne salveze pe toţi. Mare cineast, mare film”, se afirmă în articolul din Pariş Match.
”«Bacalaureat», de Cristian Mungiu, este un film inteligent, angajant, labirintic”, spun şi criticii de la The Playlist. ”Cu o intriga multistratificata, chinuitoare, înfăşurată intrinsec pe moralitate, noul film al lui Mungiu este mai puţin liniar, mai circular sau mai degrabă cu o formă de spirală, faţă de titlurile sale prezentate anterior la Cannes, dar, cu toate acestea, nu este mai puţin riguros şi, probabil, chiar mai visceral şi mai critic la adresa societăţii româneşti, deoarece oferă criticilor pe care le generează un spectru mai larg de acţiune. Tehnica lui Mungiu este înşelătoare: manevrată atât de bine de Noul Val românesc, estetică realistă a locurilor filmate oferă o autenticitate care dă sentimentul de brut, însă modul de a spune povestea este mătăsos – regizorul roman ştie întotdeauna ce scenă să evidenţieze şi la scena să renuntee şi, în ciuda uriaşei spirale a intrigii şi personajelor, noi, spectatorii, ne aflăm întotdeauna alături de personaje exact acolo unde trebuie”.
Jay Weissberg, un reputat critic de film al revistei Variety, şi-a intitulat cronica filmului ”Bacalaureat” în felul următor: ”Filmul lui Mungiu, frumos structurat dar cu toate acestea atât de familiar, analizează o societate disfuncţională”. ”Chiar dacă doar tangenţial abordată, o tema-cheie în multe dintre filmele recente ale cinema-ului românesc este ideea că generaţiile care au crescut sub Ceauşescu nu pot să se elibereze de instinctele de supravieţuire învăţate în timpul deceniilor de dictatura”, spune criticul american. ”Aşa cum era de astepat de la un maestru ca Mungiu, totul e frumos structurat şi pe deplin credibil, dar, cu toate acestea, «Bacalaureat» pare o re-spunere şi, în ciuda faptului că este un film demn de laudă, această lipsă de prospeţime va limita capacitatea sa de distribuţie în cinematogr
afele din alte ţări. Deşi acest fapt se va traduce printr-o anumită reuşită, e puţin probabil că filmul să aibă acelaşi succes de critică şi de public precum «4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile». Prestaţiile actorilor sunt, desigur, constant convingătoare, în special cea a lui Titieni. Deşi «Bacalaureat» marchează prima colaborare dintre Mungiu şi directorul de imagine Tudor Vladimir Panduru, imaginile reprezintă pe deplin ceea ce se aşteaptă de la o producţie semnată de Mungiu, care a rămas unul dintre puţinii regizori din lume care pot să facă partea din spate a capului unui personaj să rămână o zonă de interes pentru spectatori”, a adăugat Jay Weissberg.
Leslie Felperin, critic de film al revistei The Hollywood Reporter, a scris la rândul ei o cronică elogioasă, dar, la fel că Jay Weissberg de la Variety, se îndoieşte de şansele filmului ”Bacalaureat” de a fi distribuit pe scară largă pe plan internaţional. ”Deşi această «felie» recentă de viaţă satisface la multe niveluri, fanii care se aşteptau la un nou film fierbinte al unuia dintre regizorii de prim rang din Noul Val românesc ar putea să fie uşor dezamăgiţi. Desigur, filmul trece cu brio testul esteticii vizuale obişnuite a lui Mungiu şi, din punct de vedere tematic, se suprapune peste precedentele sale povesti despre intenţiile bune care sfârşesc prin a deveni recompense pline de cruzime. Însă este un film în întregime mai rece, mai tăcut, mai academic decât de obicei, unul care se va vinde probabil în teritorii cu mulţi cinefili precum Franţa, dar nu cu acelaşi succes ca în trecut”, spune Leslie Felperin. ”Graţia lui inteligenta reaminteşte însă spectatorilor, chiar şi în subconştient, motivul pentru care Mungiu deţine o poziţie atât de înaltă în comparaţie cu alţi colegi de-ai lui. Precum Cristi Puiu, al cărui film «Sieranevada» este şi el în competiţia de la Cannes din acest an, Mungiu deţine o măiestrie tehnică a artei sale, care pare atât de lipsită de efort, atât de subtilă şi atât de insinuant naturală, încât spectatorii cu mai puţin spirit de observaţie ar putea să rateze foarte uşor şansă de a remarca talentul său şi să creadă că filmul este doar o vorbărie românească, în timp ce cameră se mişcă prea mult pe loc. «Bacalaureat» este însă unul dintre cele mai bune filme ale lui Mungiu, dar, chiar şi aşa, o astfel de operă, înfrânata, temperată din punct de vedere emoţional, este mai interesantă şi mai provocatoare decât cele mai bune filme ale multor regizori”, a adăugat Leslie Felperin de la The Hollywood Reporter.
Cotidianul britanic The Guardian, a publicat o cronică, semnată de Peter Bradshaw, cu titlul următor: „«Bacalaureat» – un studiu de cinci stele despre un compromis birocratic josnic”. Reamintind cititorilor că regizorul Cristian Mungiu a câştigat trofeul Palme d’Or în 2007 cu ”4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, Peter Bradshaw este de părere că regizorul roman ”are mari şanse să facă dublă” şi să câştige pentru a doua oară acest premiu. ”Noul lui film, «Bacalaureat», este un film complex şi maiastru, cu o mare subtilitate psihologică şi profunzime morală, despre alegerile urâte pe care oamenii le fac în timp ce încearcă să urce pe scara socială”, spune Peter Bradshaw, comparând filmul regizat de Cristian Mungiu cu capodopere semnate de Michael Haneke şi Michelangelo Antonioni. ”«Bacalaureat» este un film complex, profund inteligent, şi o descriere sumbră a unei stări de spirit deprimante din România, unde generaţia anilor 1990 a sperat că va avea o şansă pentru a o lua de la început. Filmul conţine prestaţii actoriceşti superbe, asigurate de Adrian Titieni şi Maria Drăguş. Este o bijuterie în competiţia excepţional de bună a acestui Cannes 2016”, a declarat Peter Bradshaw în încheierea acestei cronici.
(Sursa: Știrile Pro TV)
