În contextul mondial actual digitalizarea este cuvântul care apare pe buzelor tuturor. Discutăm de noi concepte precum Fintech, Blockchain, Machine Learning și Automation.
La nivel european digitalizarea este o prioritate, însă România se situează pe locul 26 din cele 28 de state membre ale UE în cadrul Indicelui economiei și societății digitale (DESI) pentru 2020.
Ne mândrim cu viteza Internetului și cu contribuția sectorului TIC la PIB-ul României, dar nu am înregistrat progrese în punerea în aplicare a politicii digitale, în ultimii ani. Reforma în administrație pentru digitalizarea și debirocratizarea ei a devenit un factor esențial al dezvoltării țării noastre.
Atât pentru comerțul electronic cât și pentru serviciile bancare electronice nu există o politică publică clară pentru a stimula aceste servicii. Toate acestea sunt în detrimentul României și nu fac decât să îi afecteze rolul de jucător economic în plan european și mondial.
Pentru o Românie digitală avem nevoie de un cadru legislativ coerent, care să aducă echitate, egalitate și acces la politicile digitale.
Avem nevoie de legi care să vină în sprijinul dezvoltării inovației și a cercetării, să încurajeze competiția în mediul digital dar care să sprijine în același timp și clasele sociale defavorizate, să le ofere o șansă la alfabetizare și alfabetizare digitală pentru a putea ieși din cercul vicios al sărăciei.
În privința digitalizării, cadrul legislativ actual cuprinde Strategia națională privind Agenda Digitală pentru România 2020, hotărâre adoptată de către Guvern în 2015, în care au fost descrise patru direcții de acțiune de la e-Guvernare până la infrastructura de servicii digitale, pentru care nu știm însă rezultatele întrucât nu a fost întreprinsă o evaluare în acest sens.
În 2020 au fost adoptate două hotărâri ale guvernului care au impact direct asupra sectorului comunicațiilor electronice și a digitalizării în România.
Astfel, începând din acest an, din ianuarie avem o Autoritate pentru Digitalizarea României care preia activitățile și structurile MCSI aferente domeniilor tehnologiei informației, societății informaționale și cadrului național de interoperabilitate iar apoi avem o nouă entitate, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor, cu responsabilități în ceea ce privește elaborarea politicilor în domeniul comunicațiilor electronice și punerea în aplicare a politicilor legate de infrastructura comunicațiilor electronice.
Un pas important pentru digitalizarea administrației publice, a fost și adoptarea în iunie anul acesta, în plenul Senatului a Legii Eliminării Hârtiei din Administrație , urmând ca aceasta să între în dezbaterea Camerei Deputaților care este camera decizională.
Analizând raportul DESI pe 2020, pe cele 5 criterii: Conectivitate, Capital Uman, Utilizarea serviciilor de internet, Integrarea tehnologiei digitale și Serviciile publice digitale, se întrevăd 3 direcții clare de acțiune pe plan legislativ.
Prima dintre ele este de revizuire a legislației pe tot ceea ce presupune competențe TIC și aducerea ei la zi, în contextul tehnologic actual, întrucât în România 20% dintre români nu au utilizat niciodată internetul, mai puțin de o treime au competențe digitale cel puțin elementare și doar 10% dintre persoane au competențe digitale peste nivelul elementar, România situându-se pe ultimul loc în UE la această categorie.
Totodată, cele mai recente date Eurostat arată că 80% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani au competențe digitale la nivelul Uniunii Europene, însă tinerii din România se află pe ultimul loc, doar 56% dintre ei deținând competențe digitale avansate.
Situația competențelor TIC trebuie privită multidimensional, nu numai cu privire la tineri ci și în rândul forței de muncă și al persoanelor vârstnice. Astfel, trebuie să discutăm de o alfabetizare digitală a ultimelor două categorii în contextul în care lipsa acestor competențe are un impact direct asupra integrării pe piața muncii pentru prima categorie și pentru valorificarea beneficiilor digitalizării pentru cea de-a doua.
Se estimează că în următorii 25 de ani aproape jumătate dintre joburile actuale vor dispărea, cele mai vizate fiind meseriile care implică activități repetitive, astfel cu atât mai mult devine stringentă problema alfabetizării digitale nu numai a viitoarelor generații cât și a persoanelor care se află la momentul actual pe piața muncii.
Cea de-a doua direcție pe plan legislativ trebuie să aibă ca rezultat integrarea tehnologiei digitale de către întreprinderi întrucât la această categorie suntem pe locul 27 în rândul statelor europene, cu mult sub media UE. În acest sens trebuie să discutăm de o Strategie de transformare digitală pentru întreprinderi, întrucât în România nu există la momentul actual o astfel de direcție. Deși aceste strategii sunt apanajul Guvernului ele trebuie sprijinite prin adoptarea unei legislații în aceste sens. Astfel, discutăm de revizuirea legislației pe partea de cercetare și dezvoltare a tehnologiei pentru a facilita și crearea altor centre în țară precum Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Informatică (ICI București) care la momentul actual joacă un rol activ în tehnologiile emergente ale industriei 4.0 , în special pe partea de Blockchain.
Creșterea numărului de institute de cercetare în tehnologiile emergente ale industriei 4.0 va avea un efect direct în eventualele parteneriate dintre acestea și întreprinderi. Astfel, se vor forma platformele pentru punerea în aplicare a soluțiilor găsite, domeniile de cercetare se vor diversifica iar transformarea întreprinderilor va fi directă și facilă.
Totodată trebuie creat cadrul legislativ pentru facilitarea înființării de centre de inovare digitale, existând în prezent doar unul la București și două în Cluj Napoca. Aceste centre vor avea un rol determinant în atingerea obiectivelor stabilite în cadrul Programului Europa Digitală, stimulând utilizarea la scară largă a noilor tehnologii (inteligența artificială, machine learning Blockchain etc.).
Rolul unui astfel de centru este de a se asigura de faptul că soluțiile digitale inovatoare, bazate pe noile tehnologii, sunt integrate în activitatea curentă a companiilor și administrațiilor publice. Astfel, centrele de inovare digitală oferă posibilitatea de a putea experimenta și testa aceste tehnologii, pentru a le aplica în funcție de necesitățile specifice domeniului de activitate a fiecărei companii sau instituții din sectorul public.
Cea de-a treia direcție merge către crearea cadrului legal pentru a stimula startup-urile pe zona digitală. În acest context este necesară crearea unei legislații care să vină în sprijinul dezvoltării unor campioni digitali naționali (Unicorns-companii a căror evaluare de piață este de peste 1 miliard de euro). Astfel, acest cadru legislativ trebuie să reducă barierele birocratice actuale și să faciliteze cadrul de accesul la finanțare (business angels, venture capital), să definească condițiile de piață, de la legislația cu privire la concurență la accesul pe piață externă și internă și până la sistemul de brevete.
Comparând situația startup-urilor digitale din România cât și din Europa cu cele din Statele Unite realizăm că există un deficit major în facilitarea dezvoltării acestora și un potențial de creștere a României pe această filieră.
Cel mai bun exemplu este UiPath, o companie înființată în România, însă care pentru a se dezvolta s-a mutat în Silicon Valley și care în câțiva ani a reușit să depășească ca valoare de piață 10 miliarde de euro.
Monica Berescu este președintele PLUS Iași și candidat la Camera Deputaților din partea USR PLUS.02
