despre oasele care omoară măduva
” 5. Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor .
6. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie „.
Evanghelia după Matei (https://www.bibliaortodoxa.ro/noul-testament/55/Matei ).
Dacă aceste cuvinte nu sînt cumva o lucrare perfidă a Necuratului, a lui George Soros ori a subsemnatului ( ptiu, ptiu, cruce de aur ! ), ci chiar au fost spuse, demult, de rabi Ieșua din Nazaret ( mai cunoscut ca Isus Hristos ), atunci ar fi trebuit , pare-se, ca niște lucruri să fie clare de ceva vreme ( de vreo două mii de ani, să zicem ) : conform cărții sfinte și fondatoare a religiei creștine ( Noul Testament ), întemeietorul acestei religii și divinitatea ei supremă ( 1/3 ), Isus Hristos adică, nu recomandă deloc rugăciunile în clădirile de cult și nici în alte spații publice, ba chiar indică explicit ca singur mod de rugăciune forma absolut individuală, retrasă, fără vreun alt martor decît divinitatea.
Sau poate vi se pare că aceste cuvinte, atribuite lui rabi Ieșua / Isus Hristos, au alt înțeles ? Desigur, dacă e să dăm doi bani pe toată brodereala teologică prestidigitaționistă și pe vechiul hocus-pocus cu butaforia numită ” sfînta tradiție „, e foarte posibil să aflăm că o fi zis el Isus niște chestii, da’ pîn’ la cuvintele lui te mănîncă sfinții teologi, care de care mai îmbroboditor, mai îmbîrligător și mai înstrăinător de înțelesurile lăsate de rabi Ieșua din Nazaret.
A, ce m-a apucat, tam-nesam, cu Noul Testament ? Nu, n-a dat credința peste mine, ci, odată cu tămbălăul pricinuit de restricțiile impuse pelerinajului de Sfînta Paraschiva, m-a scîrbit iar discordanța teribilă și evidentă dintre învățăturile atribuite lui Isus și obiceiurile primitive ale majorității celor care își zic ” creștini „.
Da, exact așa, primitive. Cînd se presupune că nu mai ești analfabet, ca strămoșii tăi, deci nu mai depinzi de popii și călugării știutori de carte, cum altfel poți fi numit, dacă nu primitiv, de vreme ce nu citești și nu înțelegi ce scrie, clar, în cartea fondatoare a religiei tale ? Carte în care nu scrie, pare-se, nimic de moaște, iar fondatorul religiei tale, Isus din Nazaret, nu-ți spune să te rogi în biserică ori să te bulucești acolo, la butoaie cu agheazmă sau racle cu oase acoperite de aur, argint și pietre scumpe.
Desigur, Noul Testament e doar o carte, care ar trebui citită și înțeleasă, pe cînd popii, episcopii, mitropoliții și patriarhii au haine frumoase, cîntă frumos și oferă o mîncare mentală gata mestecată. Fast food religios, McDonalds cu cruce. Da, popii, fiindcă preoții sînt, ca întotdeauna, puțini și nu prea iubiți de ierarhi. La fel ca rabi Ieșua, nici el nu le era simpatic caiafilor de atunci.
Daa, știu, chestia cu cititul Noului Testament ca bază a credinței nu e ” de-a noastră, ortodoxă „, e ” de-a ălora ” , protestanți sau ce-or mai hi ei. La noi, Biblia e, eventual, doar o mini-mobilă religioasă, un fel de icoană moartă, întoarsă cu fața la perete, să nu deranjeze cu privirea, cît timp credincioșii zic ce zice popa și fac și ei ca popa. ” Cît timp ” , adică mai tot timpul.
Da, statul e idiot și a luat decizii discriminatorii, favorizînd sparanghelul în defavoarea moaștelor. Da, catolicii umblă și ei pe la moaște. Dar astea sînt chestiuni colaterale, dacă ne uităm la ce scrie în Noul Testament, eventual dacă și înțelegem despre ce e vorba. Rabi Ieșua din Nazaret / Isus Hristos a fost omul conținutului, nu al ambalajelor. A fost omul care a vrut să dez-sălbăticească lumea. Drept pentru care a și pățit ce a pățit. Fiindcă sălbăticia oamenilor și primitivismul lor sînt lucruri care întotdeauna au fost bune pentru unii : caiafi, pilați pontici, cezari, barabi, negustori.
Pentru majoritatea oamenilor, glodul mental, ornat cu moaște, pelerinaje și biserici impozante, e mai comod decît cititul cuvintelor atribuite lui rabi Ieșua din Nazaret. Așa cum mai comod e mereu să strigi ” Baraba ! „. Ori ” Vrem la moaște ! „.
În vremea lui Irod Ceaușescu nu prea a strigat nimeni. Cine să strige, dacă mai toți uitaseră ce scria în Noul Testament despre un rabin de demult din Nazaret, Ieșua, care strigase, tare, în templu, împotriva mizeriei cuibărite în altar.
Spor deci la moaște și la poarta cea largă. Strunga cea largă. Nimic nou sub soare, după cum zicea altcineva, mai puțin celebru ca rabi Ieșua, dar ceva mai realist, pare-se.
În rest e bine, credincioșii s-au izbit în jandarmi și au pătruns la moaște, mitropolitul a fost huiduit, pravoslavnic și sobornicește, deci Sfînta Paraschiva poate fi mulțumită : Vasile Lupu n-a dat banii degeaba pentru moaștele ei, fiindcă drept-măritorii se luptă cum se cuvine ca s-o cinstească.
În fine, nu știu dacă rabi Ieșua din Nazaret e tare bucuros de toată istoria asta, dar ca să aflați exact ce și cum ar trebui să întrebați popii și teologii. Ei știu mai bine, de la Caiafa încoace. Ba chiar și încolo.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii . Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
