despre o broască țestoasă elefantină, fundații fondatoare și pereți de glod
Desigur, nimic nou sub soare : e ziua mega-parastasului liturghistic de mahala mentală, plantriotică și culturaloidă, cu colaci verbali dați de pomana lu’ luceafăru’ nostru național, alunecînd pe-o brazdă.
Într-o parte, cucernicul circ popolar – ochi daţi peste cap, bolboroseli ca la şamaneria comunală, căldări burtoase de sirop cleios, ornate cu heruvimi bleu şi panglici troacoloare.
Peste drum – pioase cotrobăieli în izmenele statuii : ediţia Academiei, cu flatulaţiile corosive înrămate ştiinţific, ca să aivă viitorimea monocelulară ce pune pe păreţii tualetii ; ediţiunea teribelă, explosivă şi mănoasă a Poliromului, vînzînd frizerilor mandolinişti cu lavalieră leterară vorbele scrise dintre un Mişu şi o Veronica, ca să vază dumnealor coafezele culturale ce va să zică amoriul, genial sau genital, n-are-a face ; etc.
Alăturea, bă’eţi deştepţi şi cleptici ai plevei elitare stuchesc de sus, de pe mormanul lor de teorii diştepte, din care au produs un fîs de şoarec, ieşit posterioric dintre dealurile anatomiei lor mult intelectuale.
În rest, plictis și biele-manivele. Unde n-ar apărea v’un manuscript, cu vreo secreţie necunoscută şi teribelă … Aşa, ce naiba să mai spui poporenimii doldora de cultură pioasă & coolisantă, la ora de transă național-taigalistă ?
” Era o dată, că doar o dată se începe anul, nu de mai multe ori, o broască căpoasă. Şi pe ţeasta ei țestoasă, alăturea de alte cîteva, se ţinea mai toată balta. Decît că restul vieţuitoarelor, nefiind ţestoase, credeau că-i de la mîl ” . Pe urmă a început să se lase noaptea, și se tot lasă pînă acum.
Pardon de vorbele astea necuviincioase, așa mi-au zis să scriu Soros, Putin și oculta mondială. Nu, n-am nici o noutate despre pupăza aia de Veronica și nici despre vreo poiezie ascunsă a lu’ luceafăru’ nostru național, cu chestii de-alea, așaa, de după miezu’ nopții. Da’ puteți lua legătura cu dl. profesor patriot Mărgică Manole sau cu alți slujitori la altar, ei vă pot mirunge din belșug cu tot ce trebuie, ca să fiți pe apdățeală și apgrădenie eminescologică, așa cum se cuvine.
Pomană plăcută, deci, și nu uitați vorbele domnului meșter și profesor Mărgică Manole : cîn’ va bate vîntu’ prin Munți’ Carpați, să-ți aduci aminte că e scufundați.
În rest e bine, a plouat, s-a făcut ministerul cultural cît Raluca Turcan.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale ( https://lucianpostu.wordpress.com/rominia-i-a/ )
