Călin Ciobotari
Miss Julie, producția de la Schaubühne Berlin, în regia lui Katie Mitchell și Leo Warner, prezentată în cadrul Festivalului Național de Teatru București 2018, este pe cât de provocatoare, pe atât de riscantă pentru un public obișnuit cu o tradiție de lectură în cheie socială a textului lui Strindberg. Clasica dezbatere socială legată de clasele diferite din care provin valetul Jean și contesa Julie nu-și mai are locul în acest nou scenariu în care singurul personaj ce contează cu adevărat este bucătăreasa Kristin (Jule Böwe), logodnica lui Jean.
Fragmentele din piesa propriu-zisă sunt completate de elemente străine textului, dar nu și autorului. Din când în când, spectacolul este hașurat cu bucăți de proză poetică despre care sunt tentat să cred (îmi lipsesc referințele exacte) că fac parte din Jurnalul ocult al lui Strindberg. Nu o dată ai impresia că acesta este de fapt textul principal pe care e construit spectacolul, și nu Miss Julie. Tendința aceasta de a completa textul cu un extra-text, sau de a inter-textualiza pentru a sublinia valențe noi ale piesei, nu este nouă. Îmi amintesc, bunăoară, spectacolul Domnișoara Iulia al lui Data Tavadze, de la Royal District Theatre Georgia, unde regizorul completa textul de bază cu reflecții ale lui Strindberg asupra teatrului. Ceva similar se petrece în spectacolul berlinez, în care întrezărești, mai ales prin ochii lui Kristin, alter-ego feminin al lui Strindberg însuși, ceva din complicata biografie erotică a autorului. Ambigua celebrare a existenței, cu rostirea repetitivă a lui „es gibt…”/ „există…”, pe care, spirit pur și reflexiv, o practică bucătăreasa, nu doar că nu amuză, dar așază în spectacol un strat de melancolie gravă, mult amplificat de ritmurile lente, uneori ritualuri ale cotidianului, alteori pulsații lăuntrice ale unui timp scenic, diferit de al spectatorului (sporadicele și conjuncturalele tic-tac-uri ale ceasului de pe perete).
Modul de realizare a spectacolului este nespus de …german, și, totuși, particular prin caracterul foarte personal al tuturor întâmplărilor de pe scenă. Materialul teatral este dublat detranspunere live în format video, montaj complex ce se derulează sub ochii noștri. A face un spectacol de teatru ca și cum ai turna un film clasic, în care se reconstruiesc sunetele, se „dau voci” în cabine izolate fonic, se caută unghiuri optime de filmare, se folosesc dubluri etc. Decorul este în așa fel construit încât acțiunile teatrale doar să se întrezărească prin pereți de sticlă, prim planul fiind deținut de ecranul cinematografic. Înțelegi, la final, că două treimi din spectacol le-ai văzut în format video, însă cu toate acestea – și aici cred că e una din mizele experimentului vizual propus de Katie Mitchell – senzația de teatralitate este cea dominantă. Între teatru și film, mai existăceva: o difuză picturalitate, presupusă sinteză între imagine teatrală și imagine filmică, dinamică înghețată în apele blurate ale unui chip, ale unei priviri, ale unui element floral, ale unor semne de epocă trecută. Vizualul, ca posibilă dezbatere! Triunghiul strindbergian – Jean, Julie, Kristin – e regândit într-un altul: teatru, film, fotografie. Relațiile de dominație între personaje devin, în această interpretare nouă, relații de putere între arte ce se întâlnesc pentru a se redefini. E principala interpretare pe care o lasă în mine această Miss Julie…
Un violoncel acompaniază la răstimpuri facerea și desfacerea vastului fragmentarium poetic-convențional, recompunând realul, însă evocând constant, într-o manieră expresionist-filosofică, ceea ce nu se vede, solul ascuns și abisal din care se revendică prezentul banal și, aparent, neimportant.
Final-tăietură, cu focus pe privirea Kristinei (și a impecabilei actrițe ce o interpretează)… Lui Strindberg i-ar fi plăcut…
Schaubühne am Lehniner Platz, Berlin – Miss Julie, după August Strindberg, versiune de Katie Mitchell. Regia: Kate Mitchell și Leo Warner. Scenografia și costumele: Alex Eales. Lumini: Philip Gladwell. Sunetul: Gareth Fry, Adrienne Quartly. Imaginea: Stefan Kessissoglou, Krzysztof Honowski. Muzică: Paul Clark. Dramaturgie: Maja Zade. Distribuția: Jule Böwe, Tilman Strauss, Luise Wolfram, Cathlen Gawlich, Lisa Guth. Spectacol vizionat în cadrul Festivalului Național de Teatru București, 20 octombrie 2018
