Biserica Izvoarelor de Leac este mai degrabă un complex de izvoare tămăduitoare, troițe și mici capele ortodoxe, întins pe dealul numit „Valea Radului”, în aproprierea localității Vâlcele din județul Argeș.
Transmise din generație în generație, legendele despre acest loc sunt multe. Cele șapte izvoare tămăduitoare aflate aici sunt împrăștiate în jurul bisericii închinate Sfinților Calinic de la Cernica și Nectarie Taumaturgul. Pe o rază de un kilometru, de jur-împrejurul bisericuțelor, se păstrează regula tăcerii.
Acest loc tainic de rugăciune și tămăduire, în care au poposit chiar și Mircea cel Bătrân și Vlad Țepeș, atrage astăzi nenumărați credincioși dornici să găsească un leac pentru suferințele lor trupești și sufletești.
În cadrul luptei de la Rovine, voievodul Mircea cel Bătrân a otrăvit apele din împrejurimi și s-a retras la aceste izvoare, ale căror ape i-au întărit pe oștenii săi, putând astfel să biruiască armata lui Baiazid.
O legendă locală amintește de o pustnică oarbă care trăia în aceste păduri. Atingându-se odată de unul dintre aceste izvoare, pustnica și-a recăpătat vederea.
O minune asemănătoare s-a petrecut și cu Elisabeta Bădescu care, la vârsta de numai zece ani, și-a pierdut vederea. Astfel, după mult post și rugăciune, spălându-se cu apa din aceste izvoare, femeia și-a recăpătat vederea.
Au trecut decenii întregi de atunci, iar fiica ei, Valerica Lungu, vindecată şi ea de o boală gravă tot de apa izvoarelor, a avut în repetate rânduri un vis în care căuta o mănăstire.
Într-unul din aceste vise, i-a apărut şi un bărbat care a sfătuit-o să ridice chiar ea schitul. În acest fel, Valerica s-a decis să înceapă construcţia actualei Biserici a Izvoarelor de Leac, lăcaş care a intrat în peisajul spiritual al ortodoxiei româneşti.
În ziua de 4 august 2003 s-a pus piatra de temelie la biserica cu Hramul Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica și Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul din Eghina. Pe 25 septembrie 2004, Preasfințitul Calinic al Argeșului și Muscelului a săvârșit slujba de sfințire.
Potrivit obiceiului locului, credincioșii care vin să ia apă de la aceste izvoare păstrează tăcerea pe toată durata drumului de la biserică la izvoare și înapoi.
Localnicii le spun celor care caută Biserica Izvoarelor de Leac că toţi cei care cred în Dumnezeu şi-n iubirea Lui nemărginită pentru oameni, chiar dacă ar fi diagnosticaţi cu boli de piele, oculare sau digestive, cu paralizie ori cancer, îşi vor găsi tămăduirea după ce beau sau se spală cu apa cea pură a acestor izvoare.
Spusele lor sunt întărite de miracolele care s-au petrecut acolo de-a lungul vremii.
(Sursa: stirile.rol.ro)
