Mihai Chirica n-a existat

un fel de parafrază stoică a unui text de Marin Sorescu

 

Primarul Mihai Chirica n-a existat.

Nici multele lui case, nici restul averii lui de bugetar onest, nici tupeul lui tîmpit-porcesc.

A existat doar o ţară bolnavă.

Şi un oraş decăzut, năpădit de mîl.

Şi un primar burduhos, care şi-a făcut vilă pe dealul de deasupra oraşului, iar şef de şantier la acea vilă era o aşchimodie umilă şi slugarnică.

Aşa că primarul burduhos a făcut din aşchimodia slugarnică de la vila lui director tehnic în primărie.

Apoi urmaşul primarului burduhos, un parvenit mediocru, bolnav de avere şi slugăreală, a făcut din aşchimodia ajunsă director tehnic mîna lui dreaptă, ca viceprimar.

Pe urmă nişte dobitoci de la SIE au uns aşchimodia de viceprimar cu vaselina tricoloră de atîrnător semi-discret şi găunos.

Cînd şeful lui, primarul, a căzut în laţul propriei tîmpenii bolnave, aşchimodia de viceprimar, mîna lui dreaptă, l-a vîndut instantaneu şi i-a luat locul.

Apoi, într-un an, s-a îmbolnăvit rapid de boala păduchelui ajuns în frunte, cît predecesorul lui în şapte ani. Aşa că şi-a pus cumătrul, alt atîrnător cu apucături de sifon ieftin şi cleios, pe scaunul de viceprimar.

Şi au început să călărească oraşul cum au vrut, bălegîndu-se porceşte în capul zecilor de mii de fraieri.

Şi aşchimodia a ajuns şef al pesediştilor din toată mahalaua.

Şi şi-au luat lingăi şi propagandişti cu etichete de profesori universitari, jurnalişti, artişti.

Şi odele erau ca în vremea lui Ceauşescu, în timp ce oraşul se afunda tot mai tare în glod şi duhoare mentală.

Şi mafioţii erau de gît cu primarul şi cumătrul lui vice-primar, iar DNA, DGA, Poliţia, SRI şi restul decorului erau ca nişte rahaţi solemni în ploaie.

Iar vitele intelectuale şi artistice de la Bucureşti îl credeau pe acest pitic protector al mafioţilor un mare #rezistent anti-pesedist. Aşa că alde Pleşu, Patapievici, Şora, Rebengiuc & Co îl pupau în dos, fiecare după puteri.

Şi, findcă toate astea trebuiau să poarte un nume, li s-a spus ” Mihai Chirica „.

Dar ăsta era doar un nume al bolii. Sau al vîrfului purulent de buboi.

Fiindcă infecţia era, de fapt, peste tot, deşi purtătorii ei, cei călăriţi de vîrful buboiului, nu vroiau să recunoască asta.

În rest era bine, frumos, ca într-o minunată capitală culturală a ţării.

Lucian Postu

 

Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii ieşene. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului  ” romîn ” și a derivatelor sale.

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here